Psaltirea 62

1Psalmul lui David. Când a fost el în pustia Idumeii. Dumnezeule Dumnezeul meu, către tine mânec.

2Însetat-a de tine sufletul meu, de câte ori trupul meu ție.

3În pământ pustiu și neumblat și fără de apă; așà întru cel sfânt m’am arătat ție, ca să văz puterea ta și slava ta.

4Că mai bună este mila ta de cât viețile. Buzele mele te vor lăudà.

5Așà bine te voiu cuvântà în vieața mea, și în numele tău voiu ridicà mâinile mele.

6Ca din seu și din grăsime să se umple sufletul meu, și cu buze de bucurie te va lăudà gura mea.

7De mi-am adus aminte de tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat spre tine, că ai fost ajutorul meu.

8Și întru acoperemântul aripilor tale mă voiu bucurà, lipitu-s’a sufletul meu după tine, și pre mine m’a sprijinit dreapta ta.

9Iar ei îndeșert au căutat sufletul meu, intrà-vor în cele mai de jos ale pământului, dà-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.

10Iar împăratul se va veselì de Dumnezeu, lăudà-se-va tot cel ce se jură întru el, că s’a astupat gura celor ce grăesc nedreptăți.