Psaltirea 47

1Cântarea fiilor lui Kore, la a doua a Sâmbetei. Mare este Domnul și lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al lui.

2Cu bucurie bine înrădăcinată a tot pământul, munții Sionului, coastele crivățului, cetatea Împăratului celui mare.

3Dumnezeu, în palaturile ei se cunoaște, când o sprijinește pre ea.

4Că iată împărații pământului s’au adunat, strânsu-s’au împreună.

5Aceștia văzând așà, s’au mirat, s’au turburat, s’au clătit, cutremur i-a cuprins pre ei.

6Acolo sunt dureri ca ale celeea ce naște; cu duh silnic va sfărâmà corăbiile Tarsisului.

7Precum am auzit, așà am și văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.

8Dumnezeu o au întemeiat pre ea în veac; luat-am Dumnezeule mila ta în mijlocul norodului tău.

9După numele tău, Dumnezeule așà și lauda ta preste marginile pământului; de dreptate plină este dreapta ta.

10Veselească-se muntele Sionului și să se bucure fetele Iudeii, pentru judecățile tale Doamne.

11Încunjurați Sionul, și-l cuprindeți pre dânsul, povestiți în turnurile lui.

12Puneți inimile voastre întru puterea lui, și împărțiți casele lui, ca să povestiți la alt neam.

13Că acesta este Dumnezeul nostru în veac și în veacul veacului, acesta ne va paște pre noi în veci.