Psaltirea 89

1Rugăciunea lui Moisì, omul lui Dumnezeu. Doamne, scăpare te-ai făcut nouă în neam și neam.

2Mai ’nainte de ce s’au făcut munții și s’au zidit pământul și lumea; și din veac și până în veac tu ești.

3Nu întoarce pre om întru smerenie, și ai zis: întoarceți-vă fiii oamenilor.

4Că o mie de ani înaintea ochilor tăi Doamne, ca ziua de ieri care a trecut.

5Și streaja în noapte, urgisire anii lor vor fi; dimineața ca iarba va trece.

6Dimineața va înflorì și va trece; decuseară va cădeà, învârtoșà-se-va și se va uscà.

7Că ne-am sfârșit întru iuțimea ta, și întru mânia ta ne-am turburat.

8Pus-ai fărădelegile noastre înaintea ta, veacul nostru întru luminarea feței tale.

9Că toate zilele noastre s’au împuținat, și întru mânia ta ne-am stins.

10Anii noștrii ca un păeanjen s’au socotit, zilele anilor noștri întru dânșii șaptezeci de ani.

11Iar de vor fi în puteri, optzeci de ani; și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere.

12Că au venit blândețe preste noi și ne vom pedepsì.

13Cine știe puterea iuțimei tale? Și de frica ta mânia ta să o numere?

14Dreapta ta așà cunoscută o fă mie, și pre cei ferecați cu inima întru înțelepciune.

15Întoarce-te Doamne, până când? Și te umilește spre robii tăi.

16Umplutu-ne-am dimineața de mila ta Doamne, și ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele noastre.

17Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pre noi, anii întru cari am văzut rele.

18Și caută spre robii tăi și spre lucrurile tale, și îndreptează pre fiii lor.

19Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru preste noi, și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, și lucrul mâinilor noastre îndreptează-l.