Psaltirea 87

1Cântarea Psalmului fiilor lui Kore, întru sfârșit; pentru Maelet, ca să răspunză cuvântul priceperii lui Etam Israilteanul. Doamne Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, și noaptea înaintea ta.

2Să intre înaintea ta rugăciunea mea, pleacă urechea ta spre ruga mea.

3Că s’au umplut de rele sufletul meu, și vieața mea de iad s’a apropiat.

4Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă; făcutu-m’am ca un om neajutorit, întru cei morți slobod.

5Ca niște răniți ce dorm în mormânt, de cari nu ți-ai mai adus aminte; și ei dela mâna ta s’au lepădat.

6Pusu-m’au în groapa cea mai de desupt, întru cele întunecate și în umbra morții.

7Asupra mea s’a întărit mânia ta, și toate valurile tale le-ai adus preste mine.

8Depărtat-ai pre cunoscuții mei dela mine, pusu-m’au urîciune loruș.

9Datu-m’am și n’am ieșit; ochii mei au slăbit de sărăcie.

10Strigat-am către tine Doamne toată ziua, tins-am către tine mâinile mele.

11Au doar morților vei face minuni? Sau doftorii vor sculà și se vor mărturisì ție?

12Au doar va spune cinevà în mormânt mila ta, și adevărul tău întru pierzare?

13Au cunoaște-se-vor întru întunerec minunile tale, și dreptatea ta în pământ uitat?

14Și eu către tine Doamne am strigat, și dimineața rugăciunea mea te va întâmpinà.

15Pentruce Doamne lepezi sufletul meu? Întorci fața ta dela mine?

16Sărac sunt eu și întru ostenele din tinerețele mele; și înălțându-mă m’am smerit și m’am mâhnit.

17Preste mine au venit mâniile tale, înfricoșerile tale m’au turburat.

18Încunjuratu-m’au ca apa, toată ziua m’au cuprins împreună.

19Depărtat-ai dela mine pre prietenul și pre vecinul și pre cunoscuții mei din ticăloșie.