Psaltirea 36

1Psalmul lui David. Nu râvnì celor ce viclenesc, nici urma celor ce fac fărădelege.

2Căci ca iarba curând se vor uscà, și ca verdeața buruenii degrab vor cădeà.

3Nădăjduește spre Domnul, și fă bunătate, și lăcuește pământul, și te vei paște întru bogăția lui.

4Desfătează-te în Domnul, și-ți va dà ție cererile inimei tale.

5Descopere spre Domnul calea ta, și nădăjduește întru dânsul, și el va face.

6Și va scoate ca lumina dreptatea ta, și judecata ta ca amiazăzi.

7Supune-te Domnului, și-l roagă pre dânsul; nu râvnì celui ce sporește în calea sa, omului ce face călcare de lege.

8Părăsește-te de iuțime și lasă mânia; nu răvnì ca să viclenești;

9Că cei ce viclenesc, de tot vor pierì; iar cei ce așteaptă pre Domnul, aceia vor moștenì pământul.

10Și încă puțin, și nu va fi păcătosul; și vei căutà locul lui, și nu-l vei aflà.

11Iar cei blânzi vor moștenì pământul și se vor desfătà întru mulțimea păcei.

12Pândì-va păcătosul pre cel drept, și va scârșnì asupra lui cu dinții săi.

13Iar Domnul va batjocorì pre el; că mai nainte vede, că va venì ziua lui.

14Sabie au smuls păcătoșii, întins-au arcul lor ca să surpe pre săracul și pre mișelul, ca să junghie pre cei drepți la inimă.

15Sabia lor să intre în inimile lor, și arcele lor să se zdrobească.

16Mai bun este puținul celui drept, decât bogăția multă a păcătoșilor.

17Că brațele păcătoșilor se vor zdrobì, și întărește pre cei drepți Domnul.

18Cunoaște Domnul căile celor fără prihană, și moștenirea lor în veac va fi.

19Nu se vor rușinà în vremea cea rea, și în zilele foametei se vor săturà, că păcătoșii vor pierì.

20Iar vrăjmașii Domnului, îndatăși ce s’au mărit ei și s’au înălțat, stingându-se, ca fumul s’au stins.

21Împrumutează-se păcătosul, și nu va plătì, iar dreptul se îndură și dă.

22Că cei ce-l binecuvintează pre el, vor moștenì pământul; iar cei ce-l blesteamă vor pierì.

23Dela Domnul pașii omului se îndreptează, și calea lui o va voì foarte.

24Când va cădeà nu se va zdruncinà, că Domnul întărește mâna lui.

25Mai tânăr am fost, și am și îmbătrânit, și nu am văzut pre dreptul părăsit, nici sămânța lui cerând pâine.

26Toată ziua miluește și împrumutează dreptul, și sămânța lui întru blagoslovenie va fi.

27Ferește-te de rău și fă bine, și lăcuește în veacul veacului.

28Că Domnul iubește judecata, și nu va părăsì pre cei cuvioși ai săi, în veac se vor păzì; iar cei fărădelege se vor gonì, și sămânța celor necredincioși, de tot se va pierde.

29Iar drepții vor moștenì pământul, și se vor sălășluì în veacul veacului pre dânsul.

30Gura dreptului va deprinde înțelepciune, și limba lui va grăì judecată.

31Legea Dumnezeului lui în inima lui, și nu se vor poticnì pașii lui.

32Pândește păcătosul pre cel drept și caută să-l omoare pre el;

33Iar Domnul nu-l va lăsà pre el în mâinile lui, nici îl va osândì, când se va judecà el.

34Așteaptă pre Domnul și păzește calea lui și te va înălțà, ca să moștenești pământul; când vor pierì păcătoșii vei vedeà.

35Văzut-am pre cel necurat prea înălțându-se, și ridicându-se ca chedrii Livanului.

36Și am trecut, și iată nu erà; și l-am căutat pre el, și nu s’a aflat locul lui.

37Păzește nerăutatea și vezi dreptatea, că este rămășiță omului făcător de pace.

38Iar cei fărădelege vor pierì deodată; rămășițele celor necurați vor pierì.

39Iar mântuirea drepților dela Domnul, și scutitorul lor este în vremea necazului.

40Și le va ajutà lor Domnul, și-i va izbăvì pre dânșii, și-i va scoate pre ei dela cei păcătoși, și-i va mântuì pre ei, că au nădăjduit spre dânsul.