Psaltirea 68

1Psalmul lui David. Întru sfârșit, pentru cei ce se vor schimbà. Mântuește-mă Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

2Afundatu-m’am în noroiul adâncului și nu este stare.

3Venit-am întru adâncurile mărei și viforul m’a potopit.

4Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei, nădăjduind eu spre Dumnezeul meu.

5Înmulțitu-s’au mai pre sus de cât perii capului meu cei ce mă urăsc în zadar.

6Întăritu-s’au vrăjmașii mei, cei ce mă goneau pre mine cu nedreptate; cele ce nu am jefuit, atuncea am plătit.

7Dumnezeule tu ai cunoscut nepriceperea mea, și greșalele mele de la tine nu s’au ascuns, să nu se rușineze pentru mine cei ce te așteaptă pre tine Doamne, Doamne al puterilor.

8Nici să se înfrunteze pentru mine cei ce te caută pre tine Dumnezeul lui Israil.

9Că pentru tine am suferit ocară, acoperit-a rușinea obrazul meu.

10Înstreinat am fost fraților mei, și nemernic fiilor maicei mele.

11Că râvna casei tale m’a mâncat, și ocările celor ce te ocărăsc pre tine au căzut asupra mea.

12Și am acoperit cu post sufletul meu, și s’au făcut spre ocară mie.

13Și am pus îmbrăcămintea mea sac, și m’am făcut lor spre pildă.

14Împrotiva mea limbuțiau cei ce ședeau în porți, și împrotiva mea cântau cei ce beau vin.

15Iar eu cu rugăciunea mea către tine Doamne, vremea este de bunăvoință.

16Dumnezeule, întru mulțimea milei tale auzi-mă, întru adevărul mântuirei tale.

17Mântuește-mă de tină, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și de adâncurile apelor.

18Ca să nu mă înnece pre mine viforul apei, nici să mă înghită adâncul, nici să’și închiză preste mine puțul gura sa.

19Auzi-mă Doamne, că bună este mila ta; după mulțimea îndurărilor tale caută spre mine.

20Să nu întorci fața ta dela sluga ta, că mă necăjesc, degrab mă auzi.

21Ia aminte spre sufletul meu, și-l mântuește pre el; pentru vrăjmașii mei izbăvește-mă.

22Că tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea.

23Înaintea ta sunt toți cei ce mă necăjesc, ocară a așteptat sufletul meu și ticăloșie.

24Și am așteptat pre cel ce s’ar mâhnì cu mine, și nu erà, și pre cel ce m’ar mângâià, și n’am aflat.

25Și au dat spre mâncarea mea fiere, și spre setea mea m’au adăpat cu oțet.

26Facă-se masa lor înaintea lor spre cursă și spre răsplătire și spre sminteală.

27Întunece-se ochii lor ca să nu vază, și spinarea lor pururea o gârbovește.

28Varsă preste dânșii iuțimea ta, și mânia iuțimei tale să-i cuprinză pre ei.

29Facă-se curtea lor pustie; și în lăcașurile lor să nu fie locuitor.

30Că pre care tu l-ai bătut, ei l-au gonit, și spre durerea ranelor mele au adaus.

31Adauge fărădelege spre fărădelegea lor; și să nu intre întru dreptatea ta.

32Șteargă-se din cartea celor vii, și cu cei drepți să nu se scrie.

33Sărac și cu durere sunt eu; mântuirea ta Dumnezeule să mă sprijinească.

34Lăudà-voiu numele Dumnezeului meu cu cântare, mărì-l-voiu pre el întru laudă.

35Și va plăceà lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, ce-i răsar coarne și unghii.

36Vază săracii și să se veselească; căutați pre Dumnezeu și va fi viu sufletul vostru.

37Că au auzit pre cei săraci Domnul, și pre cei în obezi ferecați ai săi nu i-au urgisit.

38Laude-l pre dânsul cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc într’însa.

39Că Dumnezeu va mântuì Sionul și se vor zidì cetățile Iudeii.

40Și vor lăcuì acolo și-l vor moștenì pre dânsul, și seminția robilor tăi va stăpânì pre el, și cei ce iubesc numele tău vor lăcuì într’însul.