Psaltirea 106

1Aliluia. Mărturisiți-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila lui.

2Să zică cei mântuiți dela Domnul, pre care i-au izbăvit din mâna vrăjmașului, și din țări i-au adunat pre dânșii.

3Dela răsărituri și dela apusuri și dela miazănoapte și dela mare.

4Rătăcit-au în pustie fără de apă; calea cetăței cei de lăcuit n’au aflat.

5Flămânzind și însetând, sufletul lor într’înșii se sfârșà.

6Și au strigat către Domnul, când se necăjeau ei, și din nevoile lor i-au izbăvit pre ei.

7Și i-au povățuit pre ei la cale dreaptă, ca să meargă în cetatea cea de lăcuit.

8Mărturisească-se Domnului milele lui, și minunile lui fiilor oamenilor.

9Că au săturat suflet deșert, și suflet flămând au umplut de bunătăți.

10Pre cei ce ședeau întru întunerec și în umbra morții, pre cei ferecați cu sărăcia și cu fier.

11Că au amărît cuvintele lui Dumnezeu, și sfatul celui prea înalt l-au întărîtat.

12Și s’au împilat întru ostenele inimile lor, slăbit-au și nu erà cine să le ajute.

13Și au strigat către Domnul când se necăjeau ei, și din nevoile lor i-au mântuit pre dânșii.

14Și i-au scos pre ei dintru întunerec și din umbra morței, și legăturile lor le-au rumpt.

15Mărturisească-se Domnului milele lui, și minunile lui fiilor oamenilor.

16Că au sfărâmat porți de aramă, și zăvoare de fier au frânt.

17Sprijinitu-i-au pre ei din calea fărădelegei lor, că pentru fărădelegile lor s’au împilat.

18Toată mâncarea o a urît suflelul lor; și s’au apropiat până la porțile morții.

19Și au strigat către Domnul când se necăjeau ei, și din nevoile lor i-au mântuit pre dânșii.

20Trimis-au cuvântul său, și i-au vindecat pre ei, și i-au scos din stricăciunile lor.

21Mărturisească-se Domnului milele lui, și minunile lui fiilor oamenilor.

22Și să jertfească lui jertfă de laudă, și să vestească lucrurile lui întru bucurie.

23Cei ce se pogoară la mare în vase, cei ce fac lucrare în ape multe.

24Aceia au văzut lucrurile Domnului, și minunile lui întru adânc.

25Zis-au, și au stătut duhul viforului, și s’au înălțat valurile ei.

26Se suie până la ceruri și se pogoară până la adâncuri; sufletul lor întru răutăți se topià.

27Turburatu-s’au, clătitu-s’au ca cel ce se îmbată, și toată înțelepciunea lor s’a înghițit.

28Și au strigat către Domnul când se necăjeau ei, și din nevoile lor i-au scos pre dânșii.

29Și au poruncit viforului, și a stătut întru liniște, și au încetat valurile ei.

30Și s’au veselit căci s’au alinat; și i-au povățuit pre dânșii la limanul voiei lui.

31Mărturisească-se Domnului milele lui, și minunile lui fiilor oamenilor.

32Să-l înalțe pre dânsul întru adunarea poporului, și în scaunul bătrânilor să-l laude pre el.

33Pus-au rîurile întru pustiire, curgerile apelor întru sete.

34Pământul cel roditor întru sărătură de răutatea celor ce lăcuesc pre dânsul.

35Pus-au pustiul întru iezer de apă, și pământul cel fără de apă, întru curgeri de ape.

36Și au sălășluit acolo pre cei flămânzi; și au așezat cetăți de lăcuit.

37Și au semănat țarine, și au sădit vie, și au făcut rod de sămânță.

38Și i-au binecuvântat pre ei, și s’au înmulțit foarte; și dobitoacele lor nu le-au împuținat.

39Și s’au împuținat, și s’au dosădit de necazul relelor și de durere.

40Vărsatu-s’au urgisire preste boierii lor, și i-au făcut pre ei să rătăcească în loc neumblat, și nu în cale.

41Și au ajutat săracului din sărăcie, și i-au pus pre ei ca pre niște oi de moștenire.

42Vedeà-vor drepții și se vor veselì, și toată fărădelegea își va astupà gura sa.

43Cine este înțelept, și va păzì acestea, și va pricepe milele Domnului.