Psaltirea 52

1Întru sfârșit, pentru Maelet, înțelegerii lui David. Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu.

2Stricatu-s’au și urîți s’au făcut întru fărădelegi, nu este cel ce face bine.

3Dumnezeu din cer s’au uitat preste fiii oamenilor, ca să vază de este cel ce înțelege sau cel ce caută pre Dumnezeu.

4Toți s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.

5Au nu vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pre norodul meu întru mâncare de pâine?

6Pre Domnul nu l-au chemat; acolo s’au temut de frică, unde nu erà frică.

7Că Dumnezeu au risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu-s’au că Dumnezeu i-au urgisit pre dânșii.

8Cine va dà din Sion mântuire lui Israil? Când va întoarce Dumnezeu robia norodului său, bucurà-se-va Iacov și se va veselì Israil.