Psaltirea 4

1Întru sfârșit, în laude. Psalmul lui David. Când am strigat eu, auzitu-m’ai Dumnezeul dreptăței mele; întru necaz m’ai desfătat; milostivește-te spre mine și ascultă rugăciunea mea.

2Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentruce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna?

3Și să știți, că minunat au făcut Domnul pre cel cuvios al său. Domnul mă va auzì, când voiu strigà către dânsul.

4Mâniați-vă și nu greșiți; cele ce ziceți în inimile voastre, întru așternuturile voastre vă umiliți.

5Jertfiți jertfa dreptăței și nădăjduiți spre Domnul.

6Mulți zic: cine va arătà nouă cele bune? Însemnatu-s’au preste noi lumina feței tale Doamne.

7Dat-ai veselie în inima mea, din rodul grâului, al vinului și al untuluidelemn, al lor s’au înmulțit.

8Cu pace împreună mă voiu culcà și voiu adormì, că tu Doamne deosebi întru nădejdie m’ai așezat.