Psaltirea 6

1Întru sfârșit, în laude, pentru cea cu opt. Psalmul lui David. Doamne, nu cu mânia ta să mă mustri pre mine, nici cu iuțimea ta să mă cerți.

2Miluește-mă Doamne, că neputincios sunt, vindecă-mă Doamne, că s’au turburat oasele mele,

3Și sufletul meu s’a turburat foarte, și tu Doamne, până când?

4Întoarce-te Doamne, izbăvește sufletul meu, mântuește-mă pentru mila ta.

5Că nu este întru moarte cel ce te pomenește pre tine, și în iad cine se va mărturisì ție?

6Ostenit-am întru suspinul meu, spălà-voiu în toate nopțile patul meu, cu lacrămile mele așternutul meu voiu udà.

7Turburatu-s’a de mânie ochiul meu, învechitu-m’am întru toți vrăjmașii mei.

8Depărtați-vă dela mine toți cei ce lucrați fărădelege, că au auzit Domnul glasul plângerei mele.

9Auzit-au Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea au primit.

10Să se rușineze și să se turbure toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.