Psaltirea 72

1Sfârșitu-s’au cântările lui David fiul lui Iese. Psalmul lui Asaf. Cât este de bun Dumnezeul lui Israil celor drepți la inimă.

2Iar mie puțin de nu mi s’au alunecat picioarele, puțin de nu s’au vărsat pașii mei.

3Că am râvnit asupra celor fărădelege, pacea păcătoșilor văzând.

4Că nu este privire spre moartea lor, și întărire întru bătaea lor.

5Întru ostenelele oamenilor nu sunt, și cu oamenii nu vor luà bătăi.

6Pentru aceasta i-a cuprins pre ei mândria lor până în sfârșit, îmbrăcatu-s’au cu nedreptatea și păgânătatea lor.

7Eșit-a ca din seu nedreptatea lor; trecut-au întru dragostea inimii.

8Gândit-au și au grăit întru vicleșug, nedreptate spre înălțime au grăit.

9Pus-au asupra cerului gura lor, și limba lor a trecut pre pământ.

10Pentru aceasta se va întoarce norodul meu aicea, și zile pline se vor aflà întru dânșii.

11Și au zis: cum au cunoscut Dumnezeu? Și de este cunoștință întru cel înalt?

12Iată aceștia păcătoșii și cari se îndestulează în veac, au cuprins avuție.

13Și am zis: au doar îndeșert am îndreptat inima mea? Și am spălat întru cei nevinovați mâinile mele.

14Și am fost bătut toată ziua, și mustrarea mea în dimineți.

15De am grăit, voiu spune așà: iată neamul fiilor tăi am făgăduit.

16Și am socotit că va cunoaște; aceasta osteneală este înaintea mea.

17Până ce voiu intrà la sfințitorul lui Dumnezeu, și voiu înțelege spre cele de apoi ale lor.

18Însă pentru vicleșugurile lor le-ai pus lor rele, oborîtu-i-ai pre ei când s’au înălțat.

19Cum s’au făcut întru pustiire, îndatăși s’au stins, pierit-a fărădelegea lui.

20Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne în cetatea ta chipul lor de nimic îl vei face.

21Că s’a aprins inima mea, și rărunchii mei s’au schimbat.

22Și eu defăimat, și n’am cunoscut. Dobitoc m’am făcut la tine; și eu pururea cu tine.

23Ținutu-m’ai de mâna dreptei mele, și în sfatul tău m’ai povățuit, și cu mărire m’ai primit.

24Că ce-mi este mie în cer? Și dela tine ce am voit pre pământ?

25Stinsu-s’au inima mea și trupul meu; Dumnezeul inimei mele, și partea mea Dumnezeule în veac.

26Că iată cei ce se depărtează pre sineși dela tine, vor pierì; pierdut-ai dela tine pre tot cel ce curvește.

27Iar mie a mă lipì de Dumnezeu bine este, a pune întru Domnul nădejdea mea, ca să vestesc eu toate laudele tale în porțile fetii Sionului.