Psaltirea 54

1Întru sfârșit, întru cântării, înțelegerii lui David. Auzi Dumnezeule rugăciunea mea, și nu trece cu vederea ruga mea.

2Ia aminte spre mine și mă ascultă; mâhnitu-m’am întru îngrijarea mea și m’am turburat de către glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului.

3Că a abătut asupra mea fărădelege, și întru mânie a vrăjmășit mie.

4Inima mea s’a turburat întru mine, și frica morței a căzut asupra mea.

5Temere și cutremur au venit asupra mea, și m’a acoperit întunerecul.

6Și am zis: cine-mi va dà mie aripi ca de porumb și voiu zburà, și mă voiu odihnì?

7Iată m’am depărtat fugind, și m’am sălășluit în pustie.

8Așteptat-am pre Dumnezeu, cel ce mă mânuiește de împuținarea sufletului și de vifor.

9Potopește Doamne, și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și pricire în cetate.

10Ziua și noaptea o va încunjurà pre ea preste zidurile ei; și fărădelegea și osteneala, în mijlocul ei, și nedreptatea.

11Și n’au lipsit din ulițile ei camăta și vicleșugul.

12Că de m’ar fi ocărît vrăjmașul, aș fi răbdat.

13Și cel ce mă urăște, de ar fi grăit mari asupra mea, m’ași fi ascuns de dânsul.

14Iar tu omule, cel întocmai la suflet, dregătorul meu și cunoscutul meu,

15Carele împreună cu mine te-ai îndulcit în mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat cu un gând.

16Să vie dar moartea preste ei, și să se pogoare la iad de vii,

17Că vicleșug este în lăcașurile lor, în mijlocul lor.

18Eu către Dumnezeu am strigat, și Domnul m’au auzit pre mine.

19Seara și dimineața și la amiază zi spune-voiu și voiu vestì, și va auzì glasul meu.

20Izbăvì-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că întru mulți erà cu mine.

21Auzì-va Dumnezeu, și-i va smerì pre dânșii, cel ce este mai nainte de veci,

22Că nu este lor schimbare, că nu s’au temut de Dumnezeu, tins-au mâna sa spre răsplătire.

23Spurcat-au așezământul lui, împărțitu-s’au de mânia feței lui, și s’au apropiat inimile lor.

24Muiatu-s’au cuvintele lor mai mult decât untuldelemn, și acelea sunt săgeți.

25Aruncă spre Domnul grija ta, și el te va hrănì; nu va dà în veac clătire dreptului.

26Iar tu Dumnezeule, pogorî-vei pre dânșii în puțul stricăciunei.

27Bărbații sângiurilor și ai vicleșugului, nu-și vor înjumătățì zilele lor; iară eu Doamne, voiu nădăjduì spre tine.