Psaltirea 7

1Psalmul lui David, care l-a cântat Domnului, pentru cuvintele lui Husi feciorul lui Iemini. Doamne Dumnezeul meu, spre tine am nădăjduit; mântuește-mă de toți cei ce mă gonesc, și mă izbăvește.

2Ca nu cândvà să răpească, ca un leu sufletul meu, nefiind cel ce izbăvește, nici cel ce mântuește.

3Doamne Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate întru mâinile mele,

4De am răsplătit celor ce-mi răsplătesc mie rele,

5Să caz adică dela vrăjmașii mei deșert; să gonească dar vrăjmașul sufletul meu și să-l prinză; și să calce în pământ vieața mea, și slava mea în țărână să o așeze.

6Scoală-te Doamne, întru mânia ta; înalță-te întru hotarele vrăjmașilor tăi.

7Și te scoală Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit.

8Și adunare de noroade te va încungiurà.

9Și pentru aceasta la înălțime te întoarce. Domnul va judecà pre noroade. Judecă mie Doamne dupre dreptatea mea și dupre nerăutatea mea asupra mea.

10Sfârșească-se răutatea păcătoșilor, și vei îndreptà pre cel drept, cel ce cerci inimile și rărunchii Dumnezeule, cu dreptul.

11Ajutorul meu dela Dumnezeu, cel ce mântuește pre cei drepți la inimă.

12Dumnezeu este judecător drept și tare și îndelung răbdător, și neaducând mânie în toate zilele.

13De nu vă veți întoarce, sabia sa o va lucì; arcul său au încordat și l-au gătit pre el.

14Și într’însul au gătit vasele morței; săgețile sale celor ce se ard le-au lucrat.

15Iată a chinuit nedreptate, zămislit-a durere și a născut fărădelege.

16Groapă a săpat și o a deschis pre ea, și va cădeà în groapa care o a făcut.

17Întoarce-se-va durerea lui la capul lui, și pre creștetul lui nedreptatea lui se va pogorî.

18Mărturisì-mă-voiu Domnului, după dreptatea lui, și voiu cântà numele Domnului celui înalt.