Psaltirea 125

1Cântarea treptelor. Când au întors Domnul robia Sionului, făcutu-ne-am ca niște mângâiați.

2Atuncea s’a umplut de bucurie gura noastră, și limba noastră de veselie.

3Atuncea vor grăì între neamuri.

4Mărit-au Domnul a face cu dânșii, mărit-au Domnul a face cu noi; fost-am veselindu-ne.

5Întoarce Doamne robia noastră, ca pâraele în austru.

6Cei ce seamănă cu lacrămi, cu bucurie vor secerà.

7Mergând mergeà și plângeà, aruncând semințile sale.

8Și venind vor venì cu bucurie, luându-și mănunchele sale.