Psaltirea 50

1Întru sfârșit. Psalmul lui David. Când a intrat la dânsul Natan proorocul după ce intrase el la Virsavia muierea lui Urie. Miluește-mă Dumnezeule după mare mila ta,

2Și după mulțimea îndurărilor tale, șterge fărădelegea mea.

3Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu mă curățește,

4Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea.

5Ție unuia am greșit, și rău înaintea ta am făcut, ca să te îndreptezi întru cuvintele tale și să biruești când vei judecà tu.

6Că iată întru fărădelegi m’am zămislit, și în păcate m’a născut maica mea.

7Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunei tale mi-ai arătat mie.

8Stropì-mă-vei cu isop, și mă voiu curațì; spălà-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voiu albì.

9Auzului meu vei dà bucurie și veselie, bucurà-se-vor oasele cele smerite.

10Întoarce fața ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele șterge.

11Inimă curată zidește întru mine Dumnezeule, și duh drept înnoește întru cele dinlăuntru ale mele.

12Nu mă lepădà dela fața ta, și Duhul tău cel Sfânt nu-l luà dela mine.

13Dă-mi mie bucuria mântuirei tale, și cu duh stăpânitor mă întărește.

14Învățà-voiu pre cei fărădelege căile tale, și cei necredincioși la tine se vor întoarce.

15Izbăvește-mă de sângiuri Dumnezeule, Dumnezeul mântuirei mele; bucurà-se-va limba mea de dreptatea ta.

16Doamne buzele mele vei deschide, și gura mea va vestì lauda ta.

17Că de ai fi voit jertfă, aș fi dat, arderile de tot nu le vei binevoì.

18Jertfa lui Dumnezeu: duh umilit, inimă înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisì.

19Fă bine Doamne, întru bună voirea ta Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.

20Atunci bine vei voì jertfa dreptăței, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pre altarul tău viței.