Psaltirea 18

1Întru sfârșit. Psalmul lui David. Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și facerea mâinilor lui o vestește tăria.

2Ziua zilei spune cuvânt, și noaptea nopței vestește știință.

3Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale cărora să nu se auză glasurile lor.

4În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

5În soare au pus lăcașul său, și el ca un mire ce iese din cămara sa.

6Bucurà-se-va, ca un uriaș să alerge cale, din marginea cerului ieșirea lui.

7Și întâmpinarea lui până la marginea cerului; și nu este cine să se ascunză de căldura lui.

8Legea Domnului fără prihană, carea întoarce sufletele; mărturia Domnului credincioasă, carea înțelepțește pruncii.

9Dreptățile Domnului drepte, cele ce veselesc inima; porunca Domnului strălucită, carea luminează ochii.

10Frica Domnului curată, carea rămâne în veacul veacului; judecățile Domnului adevărate, îndreptate împreună.

11Dorite sunt mai vârtos decât aurul și decât piatra scumpă mult, și mai dulci decât mierea și fagurul;

12Pentrucă robul tău păzește acestea; și când păzește acestea, răsplătire este multă.

13Greșalele cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele, curățește-mă; și de cele streine, iartă pre robul tău.

14De nu mă vor stăpânì, atuncea fără prihană voiu fi și mă voiu curățì de păcat mare.

15Și vor fi întru bună plăcere cuvintele gurei mele, și cugetul inimei mele înaintea ta pururea. Doamne, ajutorul meu și izbăvitorul meu.