Psaltirea 141

1Înțelegerii lui David, când a fost el în peșteră rugându-se. Cu glasul meu către Domnul am strigat; cu glasul meu către Domnul m’am rugat.

2Vărsà-voiu înaintea lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea lui voiu spune.

3Când lipseà dintru mine duhul meu, tu ai cunoscut cărările mele.

4În calea aceasta, în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

5Luat-am seama deadreapta și am privit, și nu erà cine să mă cunoască.

6Pierit-a fuga dela mine, și nu este cel ce caută sufletul meu.

7Strigat-am către tine Doamne, zis-am: tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii.

8Ià aminte spre rugăciunea mea că m’am smerit foarte.

9Izbăvește-mă de cei ce mă gonesc; că s’au întărit mai vârtos decât mine.

10Scoate din temniță sufletul meu ca să se mărturisească numelui tău.

11Pre mine mă așteaptă drepții până ce vei răsplătì mie.