Psaltirea 16

1Rugăciunea lui David. Auzi Doamne dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea nu întru buze viclene.

2Dela fața ta judecata mea să iasă. Ochii mei vază dreptăți.

3Cercat-ai inima mea, cercetatu-o-ai noaptea; cu foc m’ai lămurit, și nu s’a aflat întru mine nedreptate;

4Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești; pentru cuvintele buzelor tale, eu am păzit căi năsilnice.

5Săvârșește pașii mei întru cărările tale, ca să nu se clătească pașii mei.

6Eu am strigat, că m’ai auzit Dumnezeule; pleacă urechia ta mie și auzi cuvintele mele.

7Minunate fă milele tale, cel ce mântuești pre cei ce nădăjduesc spre tine, de cei ce stau împrotiva dreptei tale.

8Păzește-mă Doamne, ca lumina ochiului; întru acoperemântul aripilor tale mă vei acoperì.

9De către fața necredincioșilor cari m’au necăjit pre mine, vrăjmașii mei sufletul meu au cuprins.

10Grăsimea sa o au încuiat, gura lor a grăit mândrie.

11Izgonindu-mă acum m’au încunjurat, ochii săi ș’au pus ca să-i plece la pământ.

12Apucatu-m’au ca un leu gata la vânat, și ca un pui de leu ce lăcuește întru ascunsuri.

13Scoală-te Doamne, întâmpină-i pre ei și-i împiedică; izbăvește sufletul meu de cel necurat, sabia ta dela vrăjmașii mâinei tale.

14Doamne, din puțin de pre pământ împarte-i pre ei în vieața lor, și de cele ascunse ale tale s’a umplut pântecele lor; săturatu-s’au de fii, și au lăsat rămășițe pruncilor lor.

15Iară eu întru dreptate mă voiu arătà feței tale, săturà-mă-voiu când mi se va arătà slava ta.