Psaltirea 65

1Întru sfârșit, cântarea Psalmului Învierei. Strigați Domnului tot pământul, cântați numelui lui, dați slavă laudei lui.

2Ziceți lui Dumnezeu: cât sunt de înfricoșate lucrurile tale! Întru mulțimea puterii tale, mințì-vor ție vrăjmașii tăi.

3Tot pământul să se închine ție și să cânte ție, să cânte adică numelui tău prea înalte.

4Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, cât este de înfricoșat în sfaturi, mai mult decât fiii oamenilor.

5Cel ce întoarce marea în uscat, prin rîu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veselì de dânsul.

6De cel ce stăpânește întru puterea sa veacul, ochii lui spre neamuri privesc; cei ce amărăsc să nu se înalțe întru sine.

7Binecuvântați neamuri pre Dumnezeul nostru, și auzit faceți glasul laudei lui!

8Al celui ce au pus sufletul meu întru vieață, și nu au dat spre clătire picioarele mele.

9Că ne-ai cercat pre noi Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pre noi, precum se lămurește argintul.

10Băgatu-ne-ai pre noi în cursă, pus-ai necazuri pre umărul nostru, ridicat-ai oameni pre capetele noastre.

11Trecut-am prin foc și prin apă și ne-ai scos pre noi întru repaus.

12Intrà-voiu în casa ta cu arderi de tot, dà-voiu ție rugăciunile mele, care le-au osebit buzele mele.

13Și a grăit gura mea întru necazul meu.

14Arderi de tot cu măduhă voiu aduce ție cu tămâie și cu berbeci, aduce-voiu ție boi cu țapi.

15Veniți de auziți, și voiu povestì vouă, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, câte au făcut sufletului meu.

16Către dânsul cu gura mea am strigat și l-am înălțat supt limba mea.

17Nedreptate de am văzut în inima mea, să nu mă auză Domnul.

18Pentru aceasta m’au auzit Dumnezeu, luat-au aminte la glasul rugăciunei mele.

19Bine este cuvântat Dumnezeu carele n’au depărtat rugăciunea mea și mila sa dela mine.