Psaltirea 101

1Rugăciunea săracului când se mâhnește, și înaintea Domnului varsă rugăciunea sa. Doamne auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la tine să vie.

2Să nu întorci fața ta dela mine, ori în ce zi mă necăjesc, pleacă către mine urechia ta.

3Ori în ce zi te voiu chemà, degrab mă auzi.

4Că s’au stins ca fumul zilele mele, și oasele mele ca uscăciunea s’au uscat.

5Pălit am fost ca iarba, și s’a uscat inima mea; că mi-am uitat a mâncà pâinea mea.

6De glasul suspinului meu, s’a lipit osul meu de carnea mea.

7Asemănatu-m’am cu pelicanul de pustie, făcutu-m’am ca corbul de noapte în loc nelăcuit.

8Priveghiat-am și m’am făcut ca o pasăre ce este osebită pre casă.

9Toată ziua m’au ocărît vrăjmașii mei, și cei ce mă lăudau, asupra mea se jurau.

10Că cenușă ca pâinea am mâncat, și băutura mea cu plângere am amestecat.

11De către fața iuțimei tale și a mâniei tale, că înălțându-mă m’ai surpat.

12Zilele mele ca umbra s’au plecat, și eu ca iarba m’am uscat.

13Iar tu Doamne în veac rămâi, și pomenirea ta în neam și în neam.

14Tu sculându-te vei miluì Sionul; că vremea este a te milostivì spre el, că a venit vremea.

15Că bine au voit robii tăi în pietrile lui, și de țărâna lui le va fi milă.

16Și se vor teme neamurile de numele Domnului, și toți împărații pământului de slava ta.

17Că va zidì Domnul Sionul, și se va arătà întru slava sa.

18Căutat-au spre rugăciunea celor smeriți, și nu au defăimat cererea lor.

19Să se scrie aceasta întru alt neam, și norodul ce se zidește va lăudà pre Domnul.

20Că au privit dintru înălțimea cea sfântă a lui, Domnul din cer pre pământ s’au uitat.

21Ca să auză suspinul celor ferecați, și să deslege pre fiii celor omorîți.

22Ca să vestească în Sion numele Domnului, și lauda lui în Ierusalim.

23Când se vor adunà noroadele dimpreună și împărații ca să slujească Domnului.

24Răspuns-au lui în calea tăriei lui; împuținarea zilelor mele spune-mi.

25Nu mă duce pre mine întru înjumătățirea zilelor mele, în neamul neamurilor anii tăi.

26Întru început tu Doamne pământul l-ai întemeiat, și lucrurile mâinilor tale sunt cerurile.

27Acelea vor pieri, iar tu vei rămâneà; și toți ca o haină se vor învechì, și ca un veșmânt vei învelì pre ei, și se vor schimbà.

28Iar tu același ești și anii tăi nu vor lipsì.

29Fiii robilor tăi vor lăcuì, și sămânța lor în veac se va îndreptà.