Psaltirea 51

1Întru sfârșit, înțelegerii lui David, când a venii Doic Idumeul, și a vestit lui Saul, zicând lui: venit-a David în casa lui Avimeleh. Ce te fălești întru răutate puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a gândit limba ta. Ca un brici ascuțit ai făcut vicleșug.

2Iubit-ai răutatea mai mult de cât bunătatea; nedreptatea mai vârtos decât a grăì dreptate.

3Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană.

4Pentru aceasta Dumnezeu te va sfărâmà până în sfârșit; smulge-te-va și te va mutà dela lăcașul tău, și rădăcina ta din pământul celor vii.

5Vedeà-vor drepții și se vor teme, și de dânsul vor râde și vor zice: iată omul, carele nu a pus pre Dumnezeu ajutor luiș.

6Ci a nădăjduit spre mulțimea bogăției sale, și s’a întărit întru deșertăciunea sa.

7Iar eu ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu. Nădăjduit-am spre mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului.

8Mărturisì-mă-voiu ție în veac, că ai făcut; și voiu așteptà numele tău, că este bun înaintea cuvioșilor tăi.