Psaltirea 82

1Cântarea lui Asaf. Dumnezeule, cine se va asemănà ție? Să nu taci, nici să te îmblânzești Dumnezeule!

2Că iată vrăjmașii tăi s’au întărâtat; și cei ce te urăsc pre tine au ridicat capul.

3Asupra norodului tău au meșteșugit gând, și s’au sfătuit împrotiva sfinților tăi.

4Zis-au: veniți și să-i pierdem pre dânșii din neam, și să nu se mai pomenească numele lui Israil încă.

5Că s’au sfătuit în unire dimpreună, împrotiva ta așezământ au pus lăcașurile Idumeilor și Ismailtenii.

6Moav și Agarenii, Gheval și Ammon și Amalic, cei de alt neam cu cei ce lăcuesc în Tir.

7Că și Assur a venit împreună cu dânșii, făcutu-s’au spre ajutor fiilor lui Lot.

8Fă-le lor ca lui Madiam și Sisarii, ca lui Iavin la rîul Chison.

9Pierit-au în Endor; făcutu-s’au ca gunoiul pământului.

10Pune pre boierii lor ca pre Oriv și Ziv și Zevee și Salmana.

11Pre toți boierii lor carii au zis: să moștenim nouă jertfelnicul lui Dumnezeu.

12Dumnezeul meu, pune-i pre ei ca o roată, ca trestia înaintea feței vântului.

13Ca focul care arde pădurea, ca văpaea care arde munții.

14Așà vei goni pre dânșii întru viforul tău, și întru mânia ta vei turburà pre ei.

15Umple fețele lor de ocară, și vor căutà numele tău Doamne.

16Să se rușineze și să se turbure în veacul veacului, și să se înfrunteze și să piară.

17Și să cunoască că numele îți este Domnul; tu însuți cel prea înalt preste tot pământul.