Psaltirea 136

1Lui David prin Ieremia. La rîul Vavilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus noi aminte de Sion.

2În sălcii în mijlocul lui am spânzurat organele noastre.

3Că acolo ne-au întrebat pre noi, cei ce ne-au robit pre noi, cuvinte de cântări.

4Și cei ce ne-au dus pre noi, cântare, cântați nouă din cântările Sionului.

5Cum vom cântà cântarea Domnului în pământ străin?

6De te voiu uità Ierusalime, uitată să fie dreapta mea.

7Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voiu aduce aminte de tine.

8De nu voiu pune înainte Ierusalimul, ca întru începutul veseliei mele.

9Adu-ți aminte Doamne de fiii lui Edom, în ziua Ierusalimului.

10Carii ziceau: stricați-l, stricați-l până la temeliile lui.

11Fata Vavilonului ticăloasă; fericit este cel ce va răsplătì ție răsplătirea ta, care ai răsplătit nouă.

12Fericit este carele va apucà, și va lovì pruncii tăi de piatră.