Psaltirea 145

1Aliluia. Al lui Agheu și al Zahariei. Laudă suflete al meu pre Domnul, lăudà-voiu pre Domnul în vieața mea, cântà-voiu Dumnezeului meu până ce voiu fi.

2Nu vă nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor, întru cari nu este mântuire.

3Ieșì-va duhul lui, și se va întoarce în pământul său.

4În ziua aceea vor pierì toate gândurile lui.

5Fericit este căruia Dumnezeul lui Iacov este ajutorul lui, nădejdea lui spre Domnul Dumnezeul lui.

6Spre cel ce au făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într’însele.

7Spre cel ce păzește adevărul în veac, spre cel ce face judecată celor năpăstuiți, spre cel ce dă hrană celor flămânzi.

8Domnul dezleagă pre cei ferecați în obezi, Domnul înțelepțește orbii, Domnul ridică pre cei surpați, Domnul iubește pre cei drepți, Domnul păzește pre cei nemernici.

9Pre săracul și pre văduva va primì, și calea păcătoșilor o va pierde.

10Împărățì-va Domnul în veac, Dumnezeul tău Sioane în neam și în neam.