Psaltirea 118

1Aliluia. Fericiți cei fără prihană în cale, carii umblă în legea Domnului.

2Fericiți cei ce cearcă mărturiile lui, cu toată inima vor căutà pre dânsul.

3Că nu cei ce lucrează fărădelege, în căile lui au umblat.

4Tu ai poruncit poruncile tale, ca să le păzească foarte.

5O de s’ar îndreptà căile mele, să păzească îndreptările tale!

6Atuncea nu mă voiu rușinà, când voiu căutà spre toate poruncile tale.

7Mărturisì-mă-voiu ție întru îndreptarea inimii, ca să mă învăț judecățile dreptății tale.

8Îndreptările tale voiu păzì, nu mă părăsì până în sfârșit.

9Întru ce’ș va îndreptà tânărul calea sa; când va păzì cuvintele tale.

10Cu toată inima mea te-am căutat pre tine, să nu mă lepezi dela poruncile tale.

11Întru inima mea am ascuns cuvintele tale, ca să nu greșesc ție.

12Bine ești cuvântat Doamne, învață-mă îndreptările tale.

13Cu buzele mele am vestit toate judecățile gurii tale.

14În calea mărturiilor tale m’am desfătat, ca întru toată bogăția.

15Întru poruncile tale mă voiu deprinde, și voiu cunoaște căile tale.

16Întru îndreptările tale voiu cugetà, nu voiu uità cuvintele tale.

17Răsplătește robului tău, viează-mă și voiu păzì cuvintele tale.

18Descopere ochii mei și voiu cunoaște minunile din legea ta.

19Nemernic sunt eu pre pământ, să nu ascunzi dela mine poruncile tale.

20Iubit-a sufletul meu, ca să dorească de judecățile tale în toată vremea.

21Certat-ai pre cei mândrì; blestemați cei ce se abat dela poruncile tale.

22Ià dela mine ocara și defăimarea, că mărturiile tale am căutat.

23Pentrucă au șezut boierii, și asupra mea cleveteau; iar robul tău se învățà îndreptările tale.

24Că mărturiile tale cugetarea mea este; și sfaturile mele îndreptările tale.

25Lipitu-s’a de pământ sufletul meu; viază-mă după cuvântul tău.

26Căile mele le-am mărturisit și m’ai auzit; învață-mă îndreptările tale.

27Calea îndreptărilor tale fă să o înțeleg; și mă voiu deprinde întru minunile tale.

28Dormitat-a sufletul meu de trândăvie; întărește-mă întru cuvintele tale.

29Calea nedreptății depărtează-o dela mine, și cu legea ta mă miluește.

30Calea adevărului am ales, și judecățile tale n’am uitat.

31Lipitu-m’am de mărturiile tale Doamne, nu mă rușinà.

32Pre calea poruncilor tale am alergat; când ai desfătat inima mea.

33Lege pune mie Doamne în calea îndreptărilor tale, și o voiu căutà pre dânsa totdeauna.

34Înțelepțește-mă și voiu căutà legea ta; și o voiu păzì pre ea cu toată inima mea.

35Povățuește-mă în cărarea poruncilor tale, că aceea am voit.

36Pleacă inima mea la mărturiile tale, și nu la lăcomie.

37Întoarce ochii mei să nu vază deșertăciune; în calea ta mă viază.

38Pune robului tău cuvântul tău întru frica ta.

39Șterge ocara mea de care îmi pare rău, că judecățile tale sunt bune.

40Iată am dorit de poruncile tale, întru dreptatea ta mă viază.

41Și să vie preste mine mila ta Doamne, mântuirea ta după cuvântul tău.

42Și voiu răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit întru cuvintele tale.

43Și să nu ei din gura mea cuvântul adevărului până în sfârșit; că întru judecățile tale am nădăjduit.

44Și voiu păzì legea ta pururea în veac, și în veacul veacului.

45Și am umblat întru lărgime; că poruncile tale am căutat.

46Și am grăit întru mărturiile tale înaintea împăraților, și nu m’am rușinat.

47Și am cugetat la poruncile tale, care le-am iubit foarte.

48Și am ridicat mâinile mele spre poruncile tale, care le-am iubit, și m’am deprins întru îndreptările tale.

49Pomenește cuvintele tale robului tău, de care mi-ai dat nădejde.

50Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul tău m’a înviat.

51Cei mândri au făcut călcare de lege foarte; iar eu dela legea ta nu m’am abătut.

52Adusu-mi-am aminte de judecățile tale cele din veac Doamne, și m’am mângâiat.

53Mâhnire m’a cuprins despre cei păcătoși, cari părăsesc legea ta.

54Lăudate erau de mine îndreptările tale, în locul nemernicii mele.

55Adusu-mi-am aminte noaptea de numele tău Doamne, și am păzit legea ta.

56Aceasta s’a făcut mie, că îndreptările tale am căutat.

57Partea mea ești Doamne, zis-am să păzesc legea ta.

58Rugatu-m’am feții tale cu toată inima mea; miluește-mă după cuvântul tău.

59Cugetat-am la căile tale, și am întors picioarele mele la mărturiile tale.

60Gătitu-m’am și nu m’am turburat a păzì poruncile tale.

61Funiile păcătoșilor s’au înfășurat împrejurul meu, și legea ta n’am uitat.

62În miezul nopții m’am sculat, să mă mărturisesc ție, spre judecățile dreptății tale.

63Părtaș sunt eu tuturor celor ce să tem de tine, și celor ce păzesc poruncile tale.

64De mila ta Doamne este plin pământul, îndreptările tale mă învață.

65Bunătate ai făcut cu robul tău Doamne, după cuvântul tău.

66Bunătate și învățătură și cunoștință mă învață; că poruncile tale am crezut.

67Mai nainte de ce m’am smerit eu am greșit; pentru aceasta cuvântul tău am păzit.

68Bun ești Doamne, și întru bunătatea ta mă învață îndreptările tale.

69Înmulțitu-s’a asupra mea nedreptatea mândrilor; iar eu cu toată inima voiu cercà poruncile tale.

70Închegatu-s’a ca laptele inima lor; iar eu la legea ta am cugetat.

71Bine este mie că m’ai smerit, ca să mă învăț îndreptările tale.

72Bună este mie legea gurii tale, mai vârtos decât mii de aur și de argint.

73Mâinile tale m’au făcut și m’au zidit, înțelepțește-mă și mă voiu învățà poruncile tale.

74Cei ce se tem de tine mă vor vedeà, și se vor veselì, că întru cuvintele tale am nădăjduit.

75Cunoscut-am Doamne că drepte sunt judecățile tale, și întru adevăr m’ai smerit.

76Facă-se dar mila ta ca să mă mângâe, după cuvântul tău robului tău.

77Să-mi vie mie îndurările tale, și voiu fi viu; că legea ta cugetarea mea este.

78Să se rușineze cei mândri, că cu nedreptate au făcut fărădelege asupra mea; iar eu mă voiu învățà întru poruncile tale.

79Să mă întoarcă pre mine cei ce se tem de tine, și cei ce cunosc mărturiile tale.

80Fie inima mea fără prihană întru îndreptările tale, ca să nu mă rușinez.

81Stinge-se spre mântuirea ta sufletul meu; întru cuvintele tale am nădăjduit.

82Sfârșitu-s’au ochii mei întru cuvântul tău, zicând: când mă vei mângâià?

83Că m’am făcut ca un foale în brumă; îndreptările tale nu le-am uitat.

84Câte sunt zilele robului tău? Când vei face mie judecată de către cei ce mă gonesc?

85Spusu-mi-au mie călcătorii de lege bârfele; ci nu sunt ca legea ta Doamne.

86Toate poruncile tale sunt adevărul; fără dreptate m’au gonit, ajută-mi.

87Puțin de nu m’au sfârșit pre mine pre pământ; iar eu n’am părăsit poruncile tale.

88După mila ta viează-mă; și voiu păzì mărturiile gurei tale.

89În veac Doamne cuvântul tău rămâne în cer.

90În neam și în neam adevărul tău; întemeiat-ai pământul și rămâne.

91Cu rânduiala ta rămâne ziua; că toate sunt slujitoare ție.

92Că de n’ar fi fost legea ta gândirea mea, atuncea aș fi pierit întru smerenia mea.

93În veac nu voiu uità îndreptările tale, că într’însele m’ai viat.

94Al tău sunt eu mântuește-mă, că îndreptările tale am căutat.

95Pre mine m’au așteptat păcătoșii să mă piarză, mărturiile tale am cunoscut.

96A tot sfârșitul am văzut sfârșit, desfătată este porunca ta foarte.

97Cât am iubit legea ta Doamne, toată ziua gândirea mea este.

98Mai mult decât pre vrăjmașii mei m’ai înțelepțit cu porunca ta, că în veac a mea este.

99Mai mult decât toți cei ce mă învață am înțeles; că mărturiile tale gândirea mea este.

100Mai mult decât cei bătrâni am priceput, că poruncile tale am căutat.

101Despre toată calea rea am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele tale.

102Dela judecățile tale nu m’am abătut, că tu ai pus lege mie.

103Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele tale, mai mult decât mierea gurei mele.

104Din poruncile tale am cunoscut, pentru aceasta am urît toată calea nedreptăței.

105Făclie picioarelor mele este legea ta, și lumină cărărilor mele.

106Juratu-m’am și am pus ca să păzesc judecățile dreptăței tale.

107Smeritu-m’am până în sfârșit Doamne, viează-mă după cuvântul tău.

108Cele de bună voie ale gurei mele bine le voește Doamne, și judecățile tale mă învață.

109Sufletul meu în mâinile tale este pururea, și legea ta n’am uitat.

110Pus-au păcătoșii cursă mie, și dela poruncile tale n’am rătăcit.

111Moștenit-am mărturiile tale în veac; că bucurie inimei mele sunt.

112Plecat-am inima mea ca să facă îndreptările tale în veac, pentru răsplătire.

113Pre călcătorii de lege i-am urît, și legea ta am iubit.

114Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești tu; întru cuvintele tale am nădăjduit.

115Depărtați-vă dela mine cei ce vicleniți, și voiu cercà poruncile Dumnezeului meu.

116Apără-mă după cuvântul tău și mă vieazâ; și nu mă rușinà pre mine dela așteptarea mea.

117Ajută-mi și mă voiu mântuì; și voiu cugetà întru îndreptările tale pururea.

118Defăimat-ai pre toți cei ce se depărtează dela îndreptările tale, că nedrept este gândul lor.

119Călcători de lege am socotit pre toți păcătoșii pământului, pentru aceasta am iubit mărturiile tale.

120Pătrunde cu frica ta cărnurile mele, că de judecățile tale m’am temut.

121Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da pre mine celor ce-mi fac strâmbătate.

122Primește pre robul tău întru bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.

123Ochii mei s’au stins spre mântuirea ta, și spre cuvântul dreptății tale.

124Fă cu robul tău dupre mila ta, și întru îndreptările tale mă învață.

125Robul tău sunt eu, înțelepțește-mă și voiu cunoaște mărturiile tale.

126Vremea este a face Domnului; stricat-au legea ta.

127Pentru aceasta am iubit poruncile tale, mai mult decât aurul și topazia.

128Pentru aceasta spre toate poruncile tale m’am îndreptat; toată calea nedreaptă am urît.

129Minunate sunt mărturiile tale; pentru aceasta le-a cercat pre ele sufletul meu.

130Arătarea cuvintelor tale luminează, și înțelepțește pre prunci.

131Gura mea am deschis, și am tras duh, că de poruncile tale am dorit.

132Caută spre mine și mă miluește, după judecata celor ce iubesc numele tău.

133Pașii mei îndreptează-i după cuvântul tău, și să nu mă stăpânească toată fărădelegea.

134Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor; și voiu păzì poruncile tale.

135Fața ta arată-o preste robul tău, și mă învață îndreptările tale.

136Izvoare de apă au izvorît ochii mei, pentrucă n’am păzit legea ta.

137Drept ești Doamne, și drepte sunt judecățile tale.

138Poruncit-ai dreptatea a fi mărturiile tale, și adevărul foarte.

139Topitu-m’a râvnirea ta, că au uitat cuvintele tale vrăjmașii mei.

140Cu foc lămurit este cuvântul tău foarte, și robul tău l-a iubit pre el.

141Mai tânăr sunt eu și defăimat, îndreptările tale nu le-am uitat.

142Dreptatea ta este dreptate în veac, și legea ta adevărul.

143Necazuri și nevoi m’au aflat; poruncile tale sunt gândirea mea.

144Drepte sunt mărturiile tale în veac; înțelepțește-mă și voiu fi viu.

145Strigat-am cu toată inima mea, auzi-mă Doamne, îndreptările tale voiu căutà.

146Strigat-am către tine, mântuește-mă; și voiu păzì mărturiile tale.

147Apucat-am înainte fără de vreme, și am strigat; întru cuvintele tale am nădăjduit.

148Întâmpinat-au ochii mei către dimineață, ca să cuget la cuvintele tale.

149Glasul meu auzi-l Doamne după mila ta; după judecata ta mă viază.

150Apropiatu-s’au cei ce mă goniau fărădelege; și dela legea ta s’au depărtat.

151Aproape ești tu Doamne, și toate căile tale sunt adevărul.

152Din început am cunoscut dintru mărturiile tale, că în veac le-ai întemeiat pre ele.

153Vezi smerenia mea, și mă scoate; că legea ta n’am uitat.

154Judecă judecata mea, și mă izbăvește; pentru cuvântul tău mă viază.

155Departe este dela păcătoși mântuirea, că îndreptările tale n’au căutat.

156Îndurările tale multe sunt Doamne, după judecata ta mă viează.

157Mulți sunt cei ce mă gonesc, și mă necăjesc; dela mărturiile tale nu m’am abătut.

158Văzut-am pre cei neînțelegători, și mă topiam, că cuvintele tale nu le-au păzit.

159Vezi că poruncile tale am iubit Doamne, întru mila ta mă viează.

160Începătura cuvintelor tale este adevărul; și în veac toate judecățile dreptății tale.

161Boierii m’au gonit în zadar, și de cuvintele tale s’a înfricoșat inima mea.

162Bucurà-mă-voiu eu de cuvintele tale, ca cel ce află dobânzi multe.

163Nedreptatea am urît și m’am scârbit, iar legea ta am iubit.

164De șapte ori în zi te-am lăudat, pentru judecățile dreptății tale.

165Pace este multă celor ce iubesc legea ta, și nu este lor sminteală.

166Așteptat-am mântuirea ta Doamne, și poruncile tale am iubit.

167Păzit-a sufletul meu mărturiile tale, și le-a iubit foarte.

168Păzit-am poruncile tale și mărturiile tale, că toate căile mele înaintea ta sunt Doamne.

169Să se apropie rugăciunea mea înaintea ta Doamne, după cuvântul tău mă înțelepțește.

170Să intre cererea mea înaintea ta Doamne, după cuvântul tău mă izbăvește.

171Răspunde-vor buzele mele laudă, când mă vei învățà îndreptările tale.

172Spune-va limba mea cuvintele tale, că toate poruncile tale sunt dreptatea.

173Fie mâna ta să mă mântuiască, că poruncile tale am voit.

174Dorit-am de mântuirea ta Doamne, și legea ta cugetarea mea este.

175Viu va fi sufletul meu, și te va lăudà; și judecățile tale vor ajutà mie,

176Rătăcit-am ca o oae pierdută; caută pre robul tău, că poruncile tale nu le-am uitat.