Psaltirea 77

1Al înțelegerii lui Asaf. Luați aminte norodul meu la legea mea, plecați urechia voastră spre graiurile gurei mele.

2Deschide-voiu în pilde gura mea; spune-voiu vorbele cele din început.

3Câte am auzit și le-am cunoscut pre ele, și părinții noștri ne-au povestit nouă.

4Nu s’au ascuns dela fiii lor, întru alt neam.

5Vestind laudele Domnului și puterile lui și minunile lui, care au făcut.

6Și au ridicat mărturie întru Iacov, și lege au pus în Israil.

7Câte au poruncit părinților noștri, ca să le arate pre ele fiilor săi, ca să cunoască alt neam.

8Fiii cei ce se vor naște și se vor sculà, și le vor spune fiilor săi.

9Ca să pue întru Dumnezeu nădejdea lor, și să nu uite lucrurile lui Dumnezeu, și poruncile lui să le caute.

10Ca să nu fie ca părinții lor, neam îndărătnic și amărîtor.

11Neam care nu și-a îndreptat inima sa, și nu și-a încredințat cu Dumnezeu duhul său.

12Fiii lui Efraim încordând și săgetând cu arcele, întorsu-s’au în ziua de răsboiu.

13N’au păzit așezământul lui Dumnezeu, și în legea lui n’au vrut să umble.

14Și au uitat facerile de bine ale lui și minunile lui, care au arătat lor.

15Înaintea părinților lor, care au făcut minuni în pământul Eghipetului, în câmpul Taneos.

16Desfăcut-au marea și i-au trecut pre ei; pus-au apele ca un foale.

17Și i-au povățuit pre dânșii în nor ziua, și toată noaptea întru lumină de foc.

18Desfăcut-au piatra în pustie, și i-au adăpat pre ei, ca întru adânc mult.

19Și au scos apă din piatră, și au pogorît ca niște rîuri ape.

20Și au adaos încă a greșì lui; amărît-au pre cel prea înalt în loc fără de apă.

21Și au ispitit pre Dumnezeu întru inimile lor, a cere bucate sufletelor lor.

22Și au grăit împrotiva lui Dumnezeu, și au zis: au doar va puteà Dumnezeu să gătească masă în pustie?

23Pentrucă au lovit piatra, și a curs apă, și pâraele s’au umplut de apă.

24Au doar și pâine poate să deà? Sau să gătească masă norodului său?

25Pentru aceasta au auzit Domnul, și au mai răbdat; și foc s’a aprins întru Iacov, și mânie s’a suit preste Israil.

26Căci n’a crezut întru Dumnezeu, nici a nădăjduit spre mântuirea lui.

27Și au poruncit norilor deasupra, și ușile cerului au deschis.

28Și le-au plouat lor mană să mănânce, pâine cerească le-au dat lor.

29Pâine îngerească a mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul.

30Ridicat-au austrul din cer, și au adus întru puterea sa vântul Liviei.

31Și au plouat preste dânșii ca pulberea cărnuri, și ca nisipul mării pasări sburătoare.

32Și au căzut în mijlocul taberii lor, împrejurul lăcașurilor lor.

33Și au mâncat și s’au săturat foarte, și pofta lor le-au plinit lor; nu s’au lipsit de pofta lor.

34Încă mâncarea fiind în gura lor, și mânia lui Dumnezeu s’a suit preste dânșii.

35Și au ucis pre cei mai mulți ai lor, și pre cei aleși ai lui Israil i-au împiedicat.

36Întru toate acestea au mai greșit încă, și n’au crezut întru minunile lui.

37Și s’au sfârșit întru deșertăciune zilele lor, și anii lor cu degrab.

38Când îi ucideà pre dânșii, atuncea îl căutau pre el, și se întorceau, și mânecau la Dumnezeu.

39Și ș’au adus aminte, că Dumnezeu ajutorul lor este, și Dumnezeul cel prea înalt izbăvitorul lor este.

40Și l-au iubit pre dânsul în gura lor, și cu limba lor au mințit lui.

41Și inima lor nu erà dreaptă cu dânsul, nici s’au încredințat întru așezământul de lege al lui.

42Iar el este îndurat și curățește păcatele lor, și nu va stricà.

43Și va înmulțì a întoarce mânia sa, și nu va aprinde toată iuțimea sa.

44Și ș’au adus aminte că trup sunt, duh ce trece și nu se întoarce.

45De câte ori l-au amărît pre dânsul în pustie, mâniatu-l-au pre dânsul în pământ fără de apă.

46Și s’au întors și au ispitit pre Dumnezeu, și pre cel sfânt al lui Israil l-au întărîtat.

47Și nu ș’au adus aminte de mâna lui în ziua în care i-au izbăvit pre ei din mâna celui ce-i necăjeà.

48Cum au pus în Eghipet semnele sale, și minunile sale în câmpul Taneos.

49Și au întors în sânge rîurile lor și fântânile lor ca să nu beà.

50Trimis-au asupra lor muște câinești, și i-au mâncat pre ei, și broaște, și i-au stricat pre dânșii.

51Și au dat păliciunii rodurile lor, și ostenelele lor lăcustelor.

52Bătut-au cu grindină viile lor, și duzii lor cu brumă.

53Și au dat la grindină dobitoacele lor, și averea lor focului.

54Trimis-au asupra lor iuțimea mâniei sale, mânie și iuțime și necaz, trimitere prin îngeri răi.

55Cale au făcut cărărei mâniei sale, și nu au cruțat de moarte sufletele lor, și dobitoacele lor spre moarte le-au dat.

56Și au bătut pre tot cel întâiu născut în pământul Eghipetului, începătura a toată osteneala lor în lăcașurile lui Ham.

57Și au ridicat ca pre niște oi pre norodul său, și i-au dus pre ei ca pre o turmă în pustie.

58Și i-au povățuit spre nădejde și nu s’au înfricoșat, și pre vrăjmașii lor i-a acoperit marea.

59Și i-au băgat pre dânșii în muntele sfințeniei sale, în muntele acesta pre care l-au câștigat dreapta lui.

60Și au gonit dela fața lor neamuri și le-au dat cu sorți lor pământul, cu funii de împărțire.

61Și au așezat întru lăcașurile lor semințiile lui Israil.

62Și au ispitit și au amărît pre Dumnezeul cel prea înalt, și mărturiile lui nu le-au păzit.

63Și s’au întors și s’au lepădat ca și părinții lor, întorsu-s’au întru arc strâmb.

64Și l-au mâniat pre dânsul în dealurile lor, și întru cele cioplite ale lor l-au întărâtat pre dânsul.

65Auzit-au Dumnezeu, și au trecut cu vederea, și au urgisit foarte pre Israil.

66Și au lepădat cortul Silomului, lăcașul în care au lăcuit întru oameni.

67Și au dat în robie tăria lor, și frumusețea lor în mâinile vrăjmașilor.

68Și au închis în sabie pre norodul său, și moștenirea sa o au trecut cu vederea.

69Pre tinerii lor i-au mâncat focul, și fecioarele lor nu s’au jelit.

70Preoții lor în sabie au căzut, și văduvele lor nu vor plânge.

71Și s’au deșteptat ca cel ce doarme Domnul, ca un tare și amețit de vin.

72Și au lovit pre vrăjmașii săi dinapoi, ocară veșnică le-au dat lor.

73Și au lepădat lăcașul lui Iosif, și seminția lui Efraim n’au ales.

74Ci au ales seminția Iudei, muntele Sionului pre care l-au iubit.

75Și au zidit ca a inorogului sfințenia sa pre pământ, întemeiatu-o-au pre dânsa în veac.

76Și au ales pre David sluga sa, și l-au luat pre el dela turmele oilor, dela cele fătătoare l-au luat pre dânsul.

77Ca să pască pre Iacov sluga sa, și pre Israil moștenirea sa.

78Și i-au păscut pre dânșii întru nerăutatea inimei sale, și întru priceperile mâinilor sale i-a povățuit pre dânșii.