Psaltirea 24

1Întru sfârșit, Psalmul lui David. Către tine Doamne am ridicat sufletul meu; Dumnezeul meu, spre tine am nădăjduit, să nu mă rușinez în veac.

2Nici să-și râză de mine vrăjmașii mei, pentrucă toți cei ce te rabdă pre tine, nu se vor rușinà.

3Să se rușineze cei ce fac fărădelege îndeșert.

4Căile tale Doamne arată-mi, și cărările tale mă învață.

5Îndreptează-mă spre adevărul tău și mă învață, că tu ești Dumnezeu, Mântuitorul meu, și pre tine te-am așteptat toată ziua.

6Adu-ți aminte de îndurările tale Doamne, și de milele tale, că din veac sunt.

7Păcatele tinerețelor mele și ale neștiinței mele nu le pomenì.

8După mila ta pomenește-mă tu, pentru bunătatea ta Doamne.

9Bun și drept este Domnul; pentru aceasta lege va pune celor ce greșesc în cale.

10Îndreptà-va pre cei blânzi la judecată, învățà-va pre cei blânzi căile sale.

11Toate căile Domnului, mila și adevărul, celor ce caută așezământul lui și mărturiile lui.

12Pentru numele tău Doamne, și curățește păcatul meu, că mult este.

13Cine este omul, cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea care a ales.

14Sufletul lui întru bunătăți se va sălășluì, și sămânța lui va moștenì pământul.

15Întărire este Domnul celor ce se tem de dânsul, și făgăduința lui va arătà lor.

16Ochii mei pururea spre Domnul, că el va scoate din laț picioarele mele.

17Caută spre mine și mă miluește, că unul născut și sărac sunt eu.

18Necazurile inimei mele s’au înmulțit; din nevoile mele scoate-mă.

19Vezi smerirea mea și osteneala mea, și lasă toate păcatele mele.

20Vezi pre vrăjmașii mei că s’au înmulțit și cu urîciune nedreaptă m’au urît.

21Păzește sufletul meu și mă izbăvește, ca să nu mă rușinez că am nădăjduit spre tine.

22Cei fără de răutate și cei drepți s’au lipit de mine, că te-am așteptat Doamne.

23Izbăvește Dumnezeule pre Israil, din toate necazurile lui.