Psaltirea 131

1Cântarea treptelor. Adu-ți aminte Doamne de David și de toate blândețele lui;

2Cum s’a jurat Domnului, s’a făgăduit Dumnezeului lui Iacov.

3De voiu intrà în lăcașurile casei mele, de mă voiu suì pre patul așternutului meu.

4De voiu da somn ochilor mei, și genelor mele dormitare.

5Și odihnă tâmplelor mele, până ce voiu aflà locul Domnului, lăcașul Dumnezeului lui Iacov.

6Iată o am auzit pre ea în Efrata; aflatu-o-am pre ea în câmpii dumbrăvei.

7Intrà-vom în lăcașurile lui, închinà-ne-vom la locul unde au stătut picioarele lui.

8Scoală-te Doamne întru odihna ta, tu și sicriul sfințirei tale.

9Preoții tăi se vor îmbrăcà cu dreptate, și cuvioșii tăi se vor bucurà.

10Pentru David sluga ta, să nu întorci fața unsului tău.

11Juratu-s’au Domnul lui David cu adeverință, și nu se va lepădà de dânsa; din rodul pântecelui tău voiu pune pre scaunul tău.

12De vor păzì fiii tăi așezământul de lege al meu, și mărturiile mele acestea care voiu învățà pre ei.

13Și fiii lor până în veac vor ședeà pre scaunul tău.

14Că au ales Domnul Sionul, osebitu-l-au pre el spre lăcaș luiș.

15Aceasta este odihna mea în veacul veacului; aicea voiu lăcuì, că l-am ales pre el.

16Vânatul lui binecuvântându-l, voiu binecuvântà; pre săracii lui voiu săturà de pâine.

17Preoții lui voiu îmbrăcà cu mântuire; și cuvioșii lui cu bucurie se vor bucurà.

18Acolo voiu răsărì cornul lui David, gătit-am luminător unsului meu.

19Pre vrăjmașii lui voiu îmbrăcà cu rușine, și preste dânsul va înflorì sfințeniea mea.