Psaltirea 67

1Întru sfârșit, cântării lui David. Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii lui, și să fugă dela fața lui cei ce-l urăsc pre dânsul.

2Precum se stinge fumul, să se stingă, cum se topește ceara de fața focului; așà să piară păcătoșii dela fața lui Dumnezeu.

3Și drepții să se veselească și să se bucure înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze întru veselie.

4Cântați lui Dumnezeu, cântați numelui lui; cale faceți celui ce s’au suit preste apusuri; Domnul este numele lui.

5Și vă bucurați înaintea lui, să se turbure de fața lui, a Părintelui celor săraci și a Judecătorului văduvelor.

6Dumnezeu este în locul cel sfânt al său, Dumnezeu face a lăcuì pre cei ce sunt într’un fel în casă,

7Scoțând pre cei din obezi cu vitejie, așijderea pre cei ce amărăsc, pre cei ce lăcuesc în mormânturi.

8Dumnezeule când ieșai tu înaintea norodului tău, când treceai tu în pustie.

9Pământul s’a cutremurat, că cerurile au picat de către fața Dumnezeului Sinai, de către fața Dumnezeului lui Israil.

10Ploaie de bună voie vei osebì Dumnezeule moștenirei tale, și a slăbit, iar tu o ai săvârșit pre dânsa.

11Dobitoacele tale lăcuesc într’însa, gătit-ai întru bunătatea ta săracului, Dumnezeule.

12Domnul va dà cuvânt celor ce binevestesc cu putere multă.

13Împăratul puterilor al celui iubit, cu înfrumusețarea casei să împarță prăzi.

14De ați dormì în mijlocul hotarelor, aripile porumbiței sunt cu argint poleite, între umerile ei cu strălucire de aur,

15Când osebește cel ceresc împărați preste dânsa, ca zăpada se vor albì în Selmon.

16Muntele lui Dumnezeu munte gras, munte închegat, munte gras, pentruce gândiți de munții cei închegați?

17Muntele care bine au voit Dumnezeu a lăcuì într’însul, pentrucă Domnul va lăcuì până în sfârșit.

18Carul lui Dumnezeu cu miile înmulțit, mii de cei ce prisosesc; Domnul întru ei, în Sinai în cel sfânt.

19Suitu-te-ai la înălțime, robit-ai robime, luat-ai daruri întru oameni, pentrucă pre cei ce nu se plecau a se sălășluì.

20Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul din zi în zi. Să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre.

21Dumnezeul nostru Dumnezeu a mântui, și ale Domnului, ale Domnului sunt ieșirile morței.

22Însă Dumnezeu va sfărâmà capetele vrăjmașilor săi, creștetul părului celor ce umblă întru greșalele lor.

23Zis-au Domnul: din Vasan mă voiu întoarce, întoarce-mă-voiu întru adâncurile mărei,

24Pentru ca să se afunde piciorul tău în sânge; limba câinilor tăi din vrăjmașii de lângă el.

25Văzutu-s’au umbletele tale Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, ale Împăratului celui din cel sfânt.

26Mai nainte au apucat boierii țiindu-se de cei ce cântau, în mijlocul fecioarelor celor ce ziceau în timpene.

27Întru adunări binecuvântați pre Dumnezeu, pre Domnul din izvoarele lui Israil.

28Acolo Veniamin cel mai tânăr în uimire, boierii Iudei povățuitorii lor, boierii Zavulonului, boierii Neftalimului.

29Poruncește Dumnezeule puterei tale; întărește Dumnezeule aceasta care o ai făcut întru noi.

30Dela Biserica ta în Ierusalim, ție vor aduce împărații daruri.

31Ceartă hiarele trestiei, adunarea taurilor întru junicile popoarelor, ca să se încue cei ispitiți cu argint.

32Risipește neamurile cele ce voesc răsboaie, venì-vor soli dela Eghipet; Etiopia mai ’nainte va apucà mâna ei la Dumnezeu.

33Împărățiile pământului cântați lui Dumnezeu, cântați Domnului.

34Celui ce s’au suit preste cerul cerului, spre răsărituri.

35Iată va dà glasul său, glas de putere. Dați slavă lui Dumnezeu, preste Israil mare este cuviința lui, și puterea lui în nori.

36Minunat este Dumnezeu întru sființii săi, Dumnezeul lui Israil; însuș va dà putere și întărire norodului său. Bine este cuvântat Dumnezeu.