Psaltirea 76

1Întru sfârșit, pentru Iditum, Psalmul lui Asaf. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, și au căutat spre mine.

2În ziua necazului meu pre Dumnezeu am căutat, cu mâinile mele noaptea înaintea lui, și nu m’am amăgit.

3Lepădatu-s’a a se mângâià sufletul meu, adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, și m’am veselit; gândit-am și a slăbit duhul meu.

4Apucat-au înainte streji ochii mei, turburatu-m’am și n’am grăit.

5Gândit-am la zilele cele de demult, și de anii cei veșnici mi-am adus aminte.

6Și cugetam noaptea cu inima mea, gândeam, și se mâhneà duhul meu.

7Au doar în veci va lepădà Domnul, și nu va adaoge bine a voì încă?

8Au până în sfârșit mila sa o va tăià? Sfârșit-au cuvânt din neam în neam?

9Au doar va uità a se milostivì Dumnezeu; sau va țineà întru mânia sa îndurările sale?

10Și am zis: acum am început; aceasta este schimbarea dreptei celui prea înalt.

11Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului; că-mi voiu aduce aminte din început de minunile tale.

12Și voiu cugetà întru toate lucrurile tale, și întru isprăvile tale mă voiu deprinde.

13Dumnezeule întru cel sfânt este calea ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu carele faci minuni.

14Cunoscută ai făcut întru popoare puterea ta, mântuit-ai cu brațul tău pre poporul tău, pre fiii lui Iacov și ai lui Iosif.

15Văzutu-te-au apele Dumnezeule, văzutu-te-au apele și s’au spăimântat; turburatu-s’au adâncurile.

16Mulțimea sunetului apelor, glas au dat norii, că săgețile tale trec, glasul tunetului tău în roată.

17Luminat-au fulgerile tale lumea, clătitu-s’a și s’a cutremurat pământul.

18În mare căile tale, și cărările tale în ape multe, și urmele tale nu se vor cunoaște.

19Povățuit-ai ca pre niște oi pre norodul tău, cu mâna lui Moisì și a lui Aaron.