Psaltirea 49

1Lui Asaf. Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul au grăit și au chemat pământul,

2Dela răsăriturile soarelui până la apusuri. Din Sion este bună cuviința frumuseței lui.

3Dumnezeu arătat va venì, Dumnezeul nostru, și nu va tăceà.

4Foc înaintea lui va arde, și împrejurul lui vifor foarte.

5Chemà-va cerul de sus și pământul, ca să aleagă pre norodul său.

6Adunați-i lui pre cuvioșii lui, pre cei ce așază așezământul de lege al lui pentru jertfe.

7Și vor vestì cerurile dreptatea lui, că Dumnezeu judecător este.

8Ascultă norodul meu, și voiu grăì ție Israile, și voiu mărturisì ție: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt eu.

9Nu pentru jertfele tale te voiu mustrà; și arderile cele de tot ale tale înaintea mea sunt pururea.

10Nu voiu primì din casa ta viței, nici din turmele tale țapi,

11Că ale mele sunt toate hiarele țarinei, dobitoacele în munți și boii.

12Cunoscut-am toate pasările cerului, și frumusețea țarinei cu mine este.

13De voiu flămânzì, nu voiu spune ție, că a mea este lumea și plinirea ei.

14Au doară voiu mâncà carne de tauri, sau sânge de țapi voiu beà?

15Jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă, și dă celui prea înalt rugile tale.

16Și mă chiamă pre mine în ziua necazului tău, și te voiu scoate și mă vei proslăvì.

17Iar păcătosului i-au zis Dumnezeu: pentruce tu povestești dreptățile mele și iei așezământul meu de lege prin gura ta?

18Iar tu ai urît învățătura, și ai lepădat cuvintele mele înapoi.

19De vedeai furul, alergai cu el, și cu cel prea curvar partea ta puneai.

20Gura ta a înmulțit răutate, și limba ta a împletit vicleșuguri.

21Șezând împrotiva fratelui tău ai clevetit, și împrotiva fiului maicei tale ai pus sminteală, acestea ai făcut și am tăcut.

22Ai socotit fărădelege, că voiu fì ție asemenea; mustrà-te-voiu și voiu pune înaintea feței tale păcatele tale.

23Înțelegeți dar acestea, cei ce uitați pre Dumnezeu, ca nu cumvà să răpească, și nu va fi cel ce izbăvește.

24Jertfa laudei mă va slăvì, și acolo este calea în care voiu arătà lui mântuirea mea.