Psaltirea 100

1Lui David. Milă și judecată voiu cântà ție Doamne.

2Cântà-voiu și voiu înțelege în cale fără prihană, când vei venì către mine.

3Umblat-am întru nerăutatea inimei mele, în mijlocul casei mele.

4N’am pus înaintea ochilor mei lucru fărădelege; pre cei ce făceau călcări de lege i-am urît.

5Nu s’a lipit de mine inima îndărătnică; pre cel ce se abate dela mine, pre cel rău nu l-am cunoscut.

6Pre cel ce cleveteà întru ascuns pre vecinul său, pre acela l-am gonit.

7Cu cel mândru cu ochiul și cu cel nesățios la inimă, cu acesta n’am mâncat.

8Ochii mei preste credincioșii pământului, ca să șază ei împreună cu mine. Cel ce umblă în cale fără prihană, acela îmi slujeà.

9Nu va lăcui în mijlocul casii mele cel ce face mândrie; cel ce grăește nedreptăți, nu s’a îndreptat înaintea ochilor mei.

10În dimineți am ucis pre toți păcătoșii pământului, ca să pierzi din cetatea Domnului pre toți cei ce lucrează fărădelege.