Psaltirea 39

1Psalmul lui David. Întru sfârșit. Așteptând am așteptat pre Domnul, și au căutat spre mine.

2Și au auzit rugăciunea mea și m’au scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului.

3Și au pus pre piatră picioarele mele, și au îndreptat pașii mei.

4Și au dat în gura mea cântare nouă, cântare a Dumnezeului nostru.

5Vedeà-vor mulți și se vor teme, și vor nădăjduì spre Domnul.

6Fericit bărbatul a căruia nădejde este numele Domnului, și n’a privit la deșertăciuni și la nebunii înșelătoare.

7Multe ai făcut tu Doamne Dumnezeul meu; minunile tale și la gândurile tale nu este cine să se asemene ție.

8Vestit-am și am grăit; înmulțitu-s’au preste număr.

9Jertfa și prinosul nu ai voit; iar trupul mi-ai săvârșit.

10Arderile de tot și pentru păcat n’ai căutat; atuncea am zis: iată viu.

11În capul cărței scris este pentru mine, ca să fac voia ta, Dumnezeul meu, am voit, și legea ta în lăuntrul inimei mele.

12Bine am vestit dreptatea întru adunare mare, iată buzele mele nu le voiu oprì, Doamne tu ai cunoscut.

13Dreptatea ta nu am ascuns în inima mea, adevărul tău și mântuirea ta am spus.

14N’am ascuns mila ta și adevărul tău de către adunare multă.

15Iar tu Doamne să nu depărtezi îndurările tale dela mine; mila ta și adevărul tău pururea să mă sprijinească;

16Că m’au cuprins rele, cărora nu este număr; apucatu-m’au fărădelegile mele, și nu am putut să văz.

17Înmulțitu-s’au mai mult decât perii capului meu, și inima mea m’a părăsit.

18Binevoește Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, ca să-mi ajuți mie ia aminte.

19Să se rușineze și să se înfrunteze împreună cei ce caută sufletul meu ca să-l ia pre dânsul.

20Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voesc mie rele.

21Să-și poarte îndatăși rușinea lor cei ce-mi zic mie: bine, bine.

22Să se bucure și să se veselească de tine toți cei ce te caută Doamne, și să zică pururea: mărească-se Domnul, cei ce iubesc mântuirea ta.

23Iar eu sărac sunt și mișel; Domnul se grijește de mine.

24Ajutorul meu și scutitorul meu ești tu Dumnezeul meu, nu zăbovì.