Psaltirea 70

1Lui David. Psalmul fiilor lui Ionadav și al celor ce s’au robit mai întâiu; nescris deasupra la Evrei. Spre tine Doamne am nădăjduit, să nu mă rușinez în veac, întru dreptatea ta izbăvește-mă și mă scoate.

2Pleacă către mine urechea ta și mă mântuește.

3Fii mie Dumnezeu scutitor și spre loc tare, ca să mă mântuești.

4Că întărirea mea și scăparea mea ești tu.

5Dumnezeul meu izbăvește-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege și a celui ce face strâmbătate.

6Că tu ești așteptarea mea Doamne, Doamne nădejdea mea din tinerețele mele.

7Întru tine m’am întărit din pântece, din mitrasul maicei mele tu ești acoperitorul meu.

8Întru tine este lauda mea pururea, ca o minune m’am făcut multora, și tu ești ajutorul meu cel tare.

9Să se umple gura mea de laudă, ca să laud slava ta, toată ziua mare cuviința ta.

10Să nu mă lepezi în vremea bătrânețelor, când va lipsì vârtutea mea, să nu mă lași pre mine.

11Că au zis vrăjmașii mei mie, și cei ce păzesc sufletul meu s’au sfătuit împreună.

12Zicând: Dumnezeu l-au părăsit pre dânsul, goniți-l și-l prindeți pre el, că nu este cel ce izbăvește.

13Dumnezeul meu, să nu te depărtezi dela mine, Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte.

14Să se rușineze și să lipsească cei ce clevetesc sufletul meu; să se îmbrace cu rușine și cu înfruntare cei ce caută cele rele mie.

15Iar eu pururea voiu nădăjduì spre tine, și voiu adauge spre toată lauda ta.

16Gura mea va vestì dreptatea ta, toată ziua mântuirea ta.

17Că n’am cunoscut cele din cărți; intrà-voiu întru puterea Domnului, Doamne aduce-mi-voiu aminte de dreptatea ta numai.

18Dumnezeul meu, cela ce m’ai învățat din tinerețele mele, și până acum voiu vestì minunile tale.

19Și până la bătrânețe și căruntețe;

20Dumnezeul meu să nu mă părăsești.

21Până voiu vestì brațul tău la tot neamul cel viitor.

22Puterea ta și dreptatea ta Dumnezeule, până la cele înalte care ai făcut mie măriri Dumnezeule! Cine este asemenea ție?

23Câte ai arătat mie, necazuri multe și rele, și întorcându-te m’ai înviat, și din adâncurile pământului m’ai scos.

24Înmulțit-ai spre mine mărirea ta, și întorcându-te m’ai mângâiat, și din adâncurile pământului iarăși m’ai scos.

25Că eu mă voiu mărturisì ție întru noroade Doamne, întru unelte de cântare adevărul tău Dumnezeule, cântà-voiu ție întru alăută, sfântul lui Israil.

26Bucurà-se-vor buzele mele când voiu cântà ție, și sufletul meu pre care l-ai mântuit.

27Și încă limba mea toată ziua va cugetà dreptatea ta, când se vor rușinà și se vor înfruntà cei ce caută cele rele mie.