Găinușa, Orionul și Ursa

În Vechiul Testament sunt numite trei grupuri de stele, mereu împreună (Iov 9:9; Amos 5:8; în Biblia 1914, care urmează Septuaginta, Amos 5:8 nu le numește). Kimah înseamnă „grămadă” sau „ciorchine” și e socotită de obicei Pleiadele, Găinușa, micul roi strălucitor din Taur în care se văd cu ochiul liber șase sau șapte stele. Kesil, același cuvânt ca „nebun”, e citit drept Orion încă de la Septuaginta; de ce uriașul vânător al cerului purta acest nume nu se știe. Pluralul lui, kesilim, este tradus „constelațiile” în Isaia 13:10 (în Biblia 1914, „Orionul”). Iov vorbește despre „legătura găinușii” și „îngrădirea orionului” (Iov 38:31).

Al treilea nume, ash sau ayish, este cel mai nesigur. KJV, după traduceri mai vechi, îl numește Arcturus; cele mai multe traduceri moderne citesc „Ursa” — Ursa Mare a cerului de miazănoapte, ale cărei stele cele mai strălucitoare formează Carul Mare —, iar BSB are „Ursa cu puii ei” (Iov 38:32; Biblia 1914, după Septuaginta, are aici „luceafărul de seara”). După altă părere, sunt Hiadele, roiul de lângă Pleiade. Plugarii din multe țări antice își rânduiau munca după astfel de stele: poetul grec Hesiod, pe la 700 î.Hr., îi sfătuia să secere când Pleiadele răsar înainte de zori și să are când apun.