Iov 38

1Dupăce a încetat Eliu a vorbi, zis-au Domnul lui Iov prin vifor și prin nor.

2Cine este cel ce ascunde de mine sfatul și ține cuvintele mele în inimă, și socotește să le ascunză de mine?

3Încinge ca un bărbat mijlocul tău, și te voiu întrebà, iar tu să-mi răspunzi.

4Unde ai fost când am întemeiat pământul? Spune-mi de ai cunoștință?

5Cine au pus măsurile lui, de știi? Sau cine este cel ce au întins funie preste dânsul?

6Pre ce s’au întărit stâlpii lui, și cine este acela ce au pus preste dânsul piatra cea din marginea unghiului?

7Când s’au făcut stelele, lăudà-tu-m’au cu glas mare toți îngerii mei.

8Și am ocolit marea cu îngrădiri, când se vărsà afară și ieșeà din pântecele maicii sale.

9Și am pus îmbrăcămintea ei nor, o am înfășurat pre ea cu negură.

10Și i-am pus ei hotar încunjurând-o cu încuetori și cu porți.

11Și i-am zis ei: până aici să vii și să nu treci, ci întru tine să se sfărâme valurile tale.

12Au doar în zilele tale am tocmit lumina cea de dimineață, și luceafărul ș’a văzut rândul său?

13Apucatu-te-ai de aripile pământului, ca să scuturi pre cei necredincioși de pre dânsul?

14Au tu ai luat din pământ lut, și ai făcut viețuitor, și l-ai pus pre el ca să poată cuvântà pre pământ?

15Au tu ai luat dela cei necredincioși lumina, și brațul mândrilor l-ai sfărâmat?

16Au venit-ai la izvoarele mării și urmele adâncului umblatu-le-ai?

17Deschisu-ți-s’au ție de frică porțile morții, și portarii iadului văzându-te pre tine s’au spăimântat?

18Au aflat-ai lățimea cea de supt cer, spune-mi dar cum este și câtă este?

19Și în ce pământ locuește lumina, și întunerecul ce loc are?

20De mă vei duce la hotarele lor? De știi cărările lor?

21Știi când aveai să te naști și cât de mult este numărul anilor tăi?

22Au doar ai venit la vistieriile zăpezii, și vistieriile grindinei văzutu-le-ai?

23Au doar tu porți grije de ceasul vrăjmașilor? Sau de ziua răsboiului și a bătăii?

24De unde iese bruma? Și de unde se risipește austrul supt cer?

25Și cine au gătit ploii iuți curgeri și calea fulgerului și a tunetului?

26Ca să plouă pre pământ unde nu este bărbat și în pustie unde nu este om.

27Ca să sature pământul cel necălcat și nelăcuit, și să facă să răsară iarbă de pășune.

28Cine este tatăl ploii? Și cine este cel ce au născut picături de rouă.

29Dintr’al cui pântece iese ghiața, și bruma în cer cine o au născut?

30Au pogoară-se ca o apă curgând? Fața adâncului cine o au rânduit?

31Cunoscut-ai legătura găinușii? Și îngrădirea orionului deschis-ai?

32Au deschide-vei zodiile în vremea sa, și luceafărul de seara de păr aduce-l-vei?

33Știi schimbările cerului și cele de supt cer, care împreună se fac?

34Chemà-vei norul cu glas, și cu vărsare de apă iute ascultà-te-va?

35Trimite-vei trăznete și vor merge? Grăì-vor ție ce este?

36Cine au dat femeilor învățătura țesăturei? Sau știința alesăturii?

37Cine este cel ce numără norii cu înțelepciunea? Și cerul l-au plecat către pământ?

38Și este răvărsat ca pământul cu pulberea, și l-am lipit pre el ca pre o piatră cu patru muchi.

39Vânà-vei leilor mâncare? Și sufletele balaurilor săturà-le-vei?

40Când stau în culcușurile lor pândind, și șed în păduri într’ascuns?

41Și cine au gătit corbului mâncare? Că puii lui către Domnul strigă rătăcind și mâncare căutând.