Amos 5

1Auziți cuvântul Domnului, care îl iau eu asupra voastră ca plângere, casa lui Israil.

2A căzut, și mai mult nu va adaoge a se sculà, fata lui Israil lepădatu-s’a pre pământul său, nu este cine să o scoale pre ea.

3Că acestea zice Domnul Dumnezeu: cetatea din care ieșià o mie, se vor lăsà o sută, și din care ieșià o sută, se vor lăsà zece la casa lui Israil.

4Că acestea zice Domnul către casa lui Israil: cautați-mă și veți fì vii.

5Și nu căutați Vetilul, și în Galgala nu intrați, și pe la fântâna jurământului nu treceți, că Galgala robindu-se se va robì, și Vetilul va fì ca și cum n’ar fì.

6Căutați pre Domnul, și fiți vii, ca să nu strălucească ca focul casa lui Iosif, și o va mâncà pre ea, și nu va fì cine să stingă casa lui Israil.

7Cel ce face întru înălțime judecată, și pre pământ au pus dreptate.

8Cel ce face toate și le tocmește, și întoarce umbra în dimineață, și ziua în noapte o întunecă, cel ce chiamă apa mării, și o varsă pre fața pământului, Domnul Dumnezeu atotțiitorul numele lui.

9Cel ce împarte sfărâmare preste tărie, și ticăloșie preste tărie aduce.

10Urît-a în porți pre cel ce mustră, și de cuvântul cel cuvios s’a scârbit.

11Pentrucă ați dat pălmi săracilor, și daruri alese ați luat dela ei, case netede ați zidit, și nu veți lăcuì într’însele, vii poftite ați sădit, și nu veți beà vinul lor.

12Că am cunoscut păgânătățile voastre cele multe, și păcatele voastre cele tari, căci călcați pre cel drept, și luați schimbări, și în porți vă feriți de cei săraci.

13Pentru aceea cel ce înțelege, în vremea aceea va tăceà, că vreme rea este.

14Căutați binele, și nu răul, ca să fiți vii, și așà va fi cu voi Domnul Dumnezeu atotțiitorul, precum ați zis:

15Urît-am noi cele rele, și am iubit cele bune. Și așezați în porți judecata, ca să miluiască Domnul Dumnezeu atotțiitorul pre cei rămași ai lui Iosif.

16Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu atotțiitorul:

17În toate ulițile plângere, și în toate căile se va zice vai! vai! Chemà-se-va plugarul la plângere și la tânguire, și la cei ce știu plângere, și în toate căile plângere, că voiu trece prin mijlocul tău, zis-au Domnul.

18Vai celor ce doriți de ziua Domnului, că este vouă ziua aceea a Domnului, și aceasta este întunerec, și nu lumină.

19Precum când fuge omul dinaintea leului, și’i iese înainte ursul, și sare în casă, și’și reazemă mâinile sale pre perete și’l mușcă șarpele.

20Au nu este întunerec ziua Domnului, și nu lumină și ceață, care n’are strălucire?

21Urît-am, lepădat-am sărbătorile voastre, și nu voiu mirosì întru adunările voastre.

22Că de veți aduce mie arderi de tot, și jertfele voastre nu le voiu primì, și la cele de mântuire ale arătării nu voiu căutà.

23Strămută dela mine glasul cântărilor tale, și cântarea organelor tale nu voiu auzì.

24Și se va rostogolì ca apa judecata, și dreptatea ca pârîul cel necălcat.

25Au junghieri și jertfe mi-ați adus mie casa lui Israil în patruzeci de ani în pustie?

26Și ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile acelora, cari v’ați făcut vouă.

27Și vă voiu mutà pre voi dincolo de Damasc, zice Domnul Dumnezeu atotțiitor numele lui.