Eclipsele și cerul întunecat

Eclipsele înspăimântau lumea antică, unde erau socotite prevestiri; Ieremia îi spune lui Israel: „de semnele cerului nu vă temeți” (Ieremia 10:2). Scribii babilonieni le-au consemnat vreme de secole. Biblia nu descrie nicio eclipsă direct, dar prorocii vorbesc despre soarele care „va apune în amiazăzi” (Amos 8:9) și despre luna schimbată „în sânge” (Ioil 2:31), așa cum luna eclipsată pe deplin capătă o culoare roșie stinsă. După o părere, asemenea imagini pornesc de la eclipse; după alta, de la vântul fierbinte al pustiului, al cărui praf poate întuneca soarele.

O eclipsă contează foarte mult pentru datare. Asirienii numeau fiecare an după un dregător, iar lista lor notează o eclipsă de soare în anul lui Bur-Sagale, în luna Simanu. Astronomii o calculează drept eclipsa din 15 iunie 763 î.Hr. Cu acest an fixat, lista asiriană de la circa 891 până la 648 î.Hr. își găsește locul, iar prin documentele asiriene care numesc regi ai lui Israel, precum Ahab și Iehu, și multe date ale regilor lui Israel și Iuda. Amos a vorbit în domnia lui Ieroboam al II-lea (Amos 1:1), iar unii cercetători leagă întunericul lui de la amiază de această eclipsă; alții se îndoiesc.