Mazzaroth

Printre întrebările puse lui Iov apare un cuvânt care nu se găsește nicăieri altundeva în Biblie: cele mai multe traduceri moderne îl întreabă dacă poate scoate constelațiile la vremea lor (Iov 38:32). Ebraica are mazzaroth, iar KJV l-a păstrat pur și simplu: “Canst thou bring forth Mazzaroth in his season?” Biblia 1914 are „Au deschide-vei zodiile în vremea sa”. Nimeni nu știe sigur ce însemna. După o părere, înseamnă constelațiile în general, cum traduc cele mai multe versiuni moderne; după alta, cele douăsprezece semne ale zodiacului; alții îl socotesc un singur grup de stele — Ursa, Hiadele sau Coroana Boreală.

Cuvântul este adesea legat de mazzalot, „constelațiile” cărora li se tămâia lângă Ierusalim până când regele Iosia le-a înlăturat preoții (4 Împărați 23:5; în Biblia 1914, „planeturilor”). În ebraica de mai târziu mazzal a ajuns să însemne un semn al zodiacului, dar și noroc — de aici urarea mazal tov. Zodiacul însuși, douăsprezece semne de stele de-a lungul drumului anual al soarelui, a fost alcătuit de astronomii babilonieni, în forma lui deplină pe la secolul al V-lea î.Hr. Isaia își bate joc de cititorii în stele ai Babilonului, „cuvântătorii de stelele cerului, cari semuesc stelele” (Isaia 47:13). Peste secole, sinagogi precum Hammat Tiberias (secolul al IV-lea d.Hr.) și Beit Alfa (secolul al VI-lea) aveau roți ale zodiacului în mozaicurile pardoselii.