Steaua de la Betleem

Doar Matei povestește despre stea. Magi de la răsărit au venit la Ierusalim întrebând de noul-născut Împărat al Iudeilor: „am văzut steaua lui la răsărit” (Matei 2:2) — cuvinte care pot însemna și „la răsăritul ei”. Irod a aflat „de vremea întru care s’a arătat steaua” (Matei 2:7), iar pe drumul spre Betleem „steaua, pre care o văzuseră la răsărit, mergeà înaintea lor, până a venit și a stătut deasupra unde erà pruncul” (Matei 2:9). Istoricul grec Herodot îi descrie pe magi ca pe o castă de preoți din Media și Persia, întrebați despre vise și stele.

Irod a murit pe la 4 î.Hr., după relatarea lui Iosif Flaviu, așa că astronomii caută cu câțiva ani mai devreme. În secolul al XVII-lea, Johannes Kepler a arătat spre o întâlnire a lui Jupiter cu Saturn în constelația Peștilor în anul 7 î.Hr., de trei ori în acel an. Alții propun o cometă sau o novă: documente chinezești vorbesc despre o „stea-mătură” văzută vreo șaptezeci de zile în anul 5 î.Hr. Cometa Halley, văzută în anul 12 î.Hr., pare prea timpurie. După o părere, steaua a fost un fenomen firesc pe care magii l-au citit ca semn; după alta, o minune pe care astronomia nu o poate explica.