Înțelepciunea lui Isus Sirah 51

1Mărturisì-mă-voiu ție Doamne Împărate, și te voiu lăudà pre tine Dumnezeule mântuitorul meu.

2Mărturisescu-mă numelui tău, că acoperitor și ajutor te-ai făcut mie, și ai mântuit trupul meu dela pierire.

3Și din lațul limbei ocărâtoare, și de buzele celor ce grăiesc minciună, și înaintea celor ce stau înainte te-ai făcut mie ajutor.

4Și m’ai izbăvit pre mine după mulțimea milei și a numelui tău, dela cei ce răcneau gata să mă mănânce.

5Din mâna celor ce căutau sufletul meu, din multe necazuri, care le-am avut.

6Din nădușirea văpăiei de prin prejur, și din mijlocul focului unde nu m’am ars.

7Din adâncul pântecelui iadului și de limba necurată, și de cuvântul mincinos, și de limba cea nedreaptă cu pâră la împăratul,

8Apropiatu-s’a până la moarte sufletul meu, și vieața mea erà aproape de iadul cel mai de jos.

9Încunjuratu-m’au de toate părțile, și nu erà cine să’mi ajute, căutat-am ajutorul oamenilor, și nu erà.

10Și mi-am adus aminte de mila ta Doamne, și de lucrarea ta cea din veac.

11Că mântuești pre cei ce te așteaptă pre tine, și’i izbăvești pre ei din mâna vrăjmașilor.

12Și am înălțat pre pământ rugăciunea mea, și m’am rugat pentru mântuirea mea din moarte.

13Chemat-am pre Domnul, Tatăl Domnului meu, ca să nu mă părăsească în zilele necazului, și în vremea trufașilor fără de ajutor.

14Lăudà-voiu numele tău neîncetat, și’l voiu cântà întru mărturisire, și s’a auzit rugăciunea mea.

15Că m’ai mântuit pre mine din pierire, și m’ai scos din vreme rea.

16Pentru aceea mă voiu mărturisì și te voiu lăudà, și bine voiu cuvântà numele Domnului.

17Când încă eram mai tânăr, mai ’nainte până a nu rătăcì am căutat înțelepciunea a o aveà întru rugăciunea mea.

18Înaintea Bisericii m’am rugat pentru ea, și până la cele de pre urmă o voiu căutà pre ea.

19Ca de floarea strugurului copt, așà s’a veselit inima mea de ea.

20Încălecat-a piciorul meu cu dreptate, din tinerețile mele o am cercat pre ea.

21Plecat-am puțin urechea mea, și am primit, și multă învățătură mi-am aflat.

22Procopsit-am într’însa; celui ce mi-au dat mie înțelepciune voiu dà mărire.

23Că am cugetat ca să o fac pre ea, și am râvnit binele, și nu mă voiu rușinà.

24Foarte s’a nevoit sufletul meu pentru ea, și întru toată fapta mea sârguitor am fost.

25Mâinile mele le-am întins spre înălțime, și de neștiințele ei m’am tânguit.

26Sufletul meu l-am îndreptat la dânsa, și întru curățenie o am aflat pre ea; inima mea mi-am lipit de ea din început.

27Pentru aceea nu mă voiu părăsì de ea.

28Și pântecele meu s’a turburat căutând-o pre ea, pentru aceea bună comoară mi-am agonisit.

29Dat-au Domnul limbă mie plata mea, și cu aceea îl voiu lăudà pre el.

30Apropiați-vă către mine cei neînvățați, și rămâneți în casa învățăturei.

31Pentruce întârziați la acestea și sufletele voastre însetoșază foarte?

32Deschis-am gura mea și am grăit: agonisiți-vă fără de argint.

33Supuneți cerbicea voastră supt jug, și să primească sufletul vostru învățătură; aproape este a o aflà pre ea.

34Vedeți cu ochii voștri, că puțin m’am ostenit, și multă odihnă mi-am aflat.

35Luați învățătură, că mult număr de argint, și mult aur veți câștigà cu ea.

36Veselească-se sufletul vostru de mila lui și să nu vă rușinați de lauda lui.

37Lucrați lucrul vostru mai ’nainte de vreme, și vă va dà plata voastră în vremea sa.