Înțelepciunea lui Isus Sirah 16

1Nu poftì mulțime de fii fără de folos, nici te bucurà de fiii necredincioși.

2De se vor înmulțì, nu te bucurà de ei, de nu este frica lui Dumnezeu cu ei.

3Nu crede vieței lor, și nu nădăjduì întru mulțimea lor.

4Că mai bun este unul, decât o mie, și a murì fără de fii, decât a aveà fii fără de frica lui Dumnezeu.

5Că un înțelept va umpleà cetatea de lăcuitori; iar neamul celor necredincioși se va pustiì.

6Multe ca acestea am văzut cu ochii mei, și mai tari decât acestea a auzit urechea mea.

7Întru adunarea păcătoșilor ațâțà-se-va foc; și în neamul neascultător s’a aprins mânie.

8Nu s’a milostivit spre uriașii cei de demult, cari s’au depărtat întru tăria lor.

9N’a iertat pentru nemernicia lui Lot pre cei ce i-au urît pentru trufia lor.

10Nu s’au făcut lui milă de neamul pierzărei, care se înălțase întru păcatele sale.

11Tot așà cu cei șase sute de mii de pedestri adunați întru învârtoșarea inimei lor.

12De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fì de se va îndreptà.

13Că mila și mânia la el este, el poate să se milostivească și să se mânie.

14Precum este multă mila lui, așà este multă și certarea lui, pre om după faptele lui îl judecă.

15Nu va scăpà păcătosul cu răpirea, nici va întârzià răbdarea celui bine credincios.

16La toată milostenia va face loc; fiecine după faptele sale va aflà.

17Să nu zici: de Domnul mă voiu ascunde, au dintru înălțime aduce’ș-và cinevà aminte de mine?

18Întru popor mare nu mă voiu pomenì, că ce este sufletul meu întru atâta mulțime de făpturi?

19Iată cerul și cerul cerului lui Dumnezeu, adâncul și pământul se vor clătì întru cercetarea lui.

20Așijderea munții și temeliile pământului, când va căutà spre ele de frică se vor cutremurà.

21Și de acestea nu va gândì inima și de căile lui cine’ș va aduce aminte?

22Și vifor, care nu’l va vedeà om, iar cele mai multe lucruri ale lui sunt ascunse.

23Lucrurile dreptății cine le va vestì? Sau cine le va răbdà? Că departe este făgăduința.

24Cel ce se micșorează cu inima, cugetă acestea; iar bărbatul cel fără de minte și rătăcit, cugetă cele nebune.

25Ascultă fiul meu! Și învață știință, și ià aminte cu inima ta la cuvintele mele.

26Arătà-voiu în cumpănă învățătura, și cu amăruntul voiu vestì știința.

27Întru judecata Domnului lucrurile lui din început și de când le-au făcut au deosebit părțile lor.

28Împodobit-au în veac lucrurile sale și începuturile lor în neamurile lor, nici au flămânzit, nici s’au ostenit și n’au încetat dela lucrurile sale.

29Nici unul pre aproapele său nu l-a necăjit și până în veac nu se va împrotivì cuvântului lui.

30Și după aceasta au căutat Domnul pre pământ și l-au umplut de bunătățile sale.

31Cu tot felul de dobitoace vii au acoperit fața lui și într’însul va fi întoarcerea lor.