Înțelepciunea lui Isus Sirah 42

1De spunerea vorbelor celor din auzit și de descoperirea cuvintelor celor ascunse.

2Și așà vei fì rușinos adevărat și vei aflà har înaintea a tot omul.

3Iar de acestea să nu te rușinezi și nu căutà în față, ca să greșești.

4De legea celui prea Înalt și de așezământul lui și de judecată, ca să îndreptezi pre cel necredincios.

5De cuvântul soțului și a călătorilor și de împărțirea moșiei între prietini.

6De cumpenile și de măsurile cele adevărate, și de câștigul celor multe și acelor puține.

7De osebirea vânzării și a neguțătorilor, și de multă certarea fiilor, și de sângerarea coastei robului rău.

8La muierea rea, bună este pecetea, și unde sunt mâini multe, în cuie.

9Orice vei dà, cu număr și cu măsură dă, și ce dai, și ce iei, toate le scrie.

10De învățătura celui fără de minte și a celui nebun și a celui foarte bătrân, care se pricește cu cei tineri; și vei fi cu adevărat învățat și lăudat înaintea tuturor celor vii.

11Fata ascunsă, priveghere este tatălui, și grija ei depărtează somnul dela el; până este tânără, ca nu cumvà să’i treacă vârsta și după ce se mărită să nu se urască.

12Până este fecioară, ca nu cumvà să se pângărească și în casa părintească să se îngroașe.

13Cu bărbatul fiind, să nu cumvà să se smintească.

14Și împreună lăcuind, să nu cumvà să stârpească.

15Spre fata cea nerușinoasă întărește paza, ca nu cumvà să te faci bucurie vrăjmașilor.

16Poveste în cetate și defăimare poporului și înaintea multora să te rușinezi.

17Nu căutà la tot omul pentru frumusețe, și în mijlocul muierilor nu ședeà.

18Că din haină iese molia, și dela muiere răutatea muierii.

19Mai bună este răutatea bărbatului, decât muierea cea făcătoare de bine, și decât muierea care face rușine spre batjocură.

20Aduce’mi-voiu dar aminte de lucrurile Domnului, și cele ce am văzut voiu spune cu cuvintele Domnului lucrurile lui.

21Soarele luminând, preste toate privește, și de mărirea lui plin este lucrul lui.

22Au n’au dat Domnul sfinților ca să spue toate minunile lui, care le-au întărit Domnul atotțiitorul, ca să se întărească întru slava lui toate?

23Adâncul și inima cearcă, și vicleșugurile lor le cugetă.

24Că au cunoscut Domnul toată știința, și au căutat la semnul veacului.

25Vestind cele ce au trecut și cele ce vor venì, și descoperind urmele celor ascunse.

26Nici un gând nu este neștiut de el, și nici un cuvânt nu s’a ascuns de el.

27Împodobit-au mărimele înțelepciunei sale, cel ce este mai ’nainte de veac și în veac.

28Nici s’au adaus, nici s’au împuținat, și sfatul nimănui nu i-a trebuit lui.

29Cât sunt de dorite lucrurile, și până la o scântee vrednice de a se privì.

30Toate acestea trăesc și petrec în veac, întru toate trebuințele toate ascultă.

31Toate sunt pereche, unul împrotiva altuia, și n’a făcut nimic cu scădere.

32Una dintru una au întărit cele bune, și cine se va săturà văzând slava lui?