Înțelepciunea lui Isus Sirah 47

1Și după acesta s’a sculat Natan a prorocì în zilele lui David.

2Ca seul cel osebit dela jertfa mântuirei, așà David dintre fiii lui Israil.

3Cu leii s’a jucat ca și cu iezii și cu urșii ca și cu mieii oilor.

4În tinerețile sale, au n’a omorît pre uriaș? Și a șters ocara din neam, când a ridicat mâna sa cu piatra praștiei, și a doborît sumeția lui Goliat?

5Că a chemat pre Domnul cel prea înalt, cel ce au dat putere în dreapta lui să omoare pre omul cel tare în răsboiu, ca să înalțe cornul neamului său.

6Așà întru zeci de mii l-a mărit pre el, și l-a lăudat pre el, întru binecuvântările Domnului, aducând lui stemă de mărire.

7Că a înfrânt pre vrăjmași prinprejur, și a defăimat pre Filistimii cei împrotivnici, până în ziua de astăzi a sfărâmat cornul lor.

8Întru tot lucrul său, dà mărturisire sfântului celui prea înalt, prin cuvinte de mărire.

9Cu toată inima sa a lăudat, și a iubit pre cel ce l-au făcut pre el.

10Și a pus cântăreți înaintea altarului, și din glasul lor se îndulceau versurile.

11Dat-a în sărbători bună cuviință, și a împodobit vremile până la sfârșit, lăudând ei numele cel sfânt al lui, și de dimineața răsunând sfințirea.

12Domnul au șters păcatele lui, și au înălțat în veci cornul lui, și i-au dat lui făgăduința împăraților și scaunul mărirei întru Israil.

13După acesta s’a sculat fiul cel înțelept și pentru dânsul a odihnit întru lărgime.

14Solomon a împărățit în zilele păcei, căruia Dumnezeu i-au dat odihnă primprejur, ca să zidească casă întru numele lui și să gătească sfințire în veci.

15Cât de înțelept ai fost în tinerețele tale, și te-ai umplut ca un rîu de înțelegere.

16Acoperit-a sufletul tău pământul, și l-ai umplut cu pildele gâciturilor.

17La ostroave departe a ajuns numele tău, și iubit ai fost întru pacea ta.

18Pentru cântece, pentru pilde, pentru parimii și pentru tălmăciri s’au mirat de tine țările.

19Întru numele Domnului Dumnezeului, cel ce s’au numit: Dumnezeul lui Israil,

20Adunat-ai ca cositorul aurul, și ca plumbul ai înmulțit argintul.

21Plecat-ai sânurile tale muierilor, și le-ai volnicit întru trupul tău.

22Dat-ai ocara întru mărirea ta, și ai spurcat sămânța ta, ca să aduci mânie preste fiii tăi, și m’am umilit pentru nebunia ta, ca să se împărțească împărăția în două părți, și dela Efraim să înceapă împărăție neascultătoare.

23Iar Domnul nu va părăsì mila sa, și nu se va depărtà dela lucrurile sale.

24Nici va pierde pre nepoții celui ales, și sămânța celui ce l-a iubit pre el nu o va stinge.

25Și a dat rămășiță lui Iacov și lui David dintr’însul rădăcină.

26Și s’a odihnit Solomon cu părinții săi.

27Și a lăsat după sine din sămânța sa nebunie poporului, și pre Rovoam cel cu puțină înțelepciune, care cu sfatul său a abătut poporul.

28Și pre Ierovoam feciorul lui Navat, care a făcut pre Israil ca să păcătuiască, și a dat lui Efraim calea păcatului.

29Și s’au înmulțit păcatele lor foarte, în cât i-a mutat pre ei din pământul lor.

30Și a cercetat toată răutatea, până ce a venit izbânda preste ei.