Înțelepciunea lui Isus Sirah 40

1Necaz mare s’a făcut la tot omul și jug greu preste fiii lui Adam.

2Din ziua ieșirei din pântecele mumei lor până în ziua întoarcerei la muma tuturor.

3Gândurile lor: frica inimei, cugetarea așteptărei, ziua săvârșirei.

4Dela cel ce șade pre scaun cu mărire și până la cel smerit, în pământ și cenușe.

5Dela cel ce poartă iachint și cunună și până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă.

6Mânia și râvna și turburarea, învăluiala și frica morței și pisma și pricirea, și în vremea odihnei întru așternut somnul nopței gândul lui îl schimbă.

7Puțin ca o nimica la odihnă și de aici în somn ca în zilele strejuirei.

8Mâhnit de vederea inimei sale, ca și cum ar fì scăpat dela fața răsboiului,

9În vremea mântuirei sale se scoală, și se minunează nevăzând nici o frică.

10Preste tot trupul dela om până la dobitoc; iar preste păcătoși cu șapte părți.

11La acestea moartea și sângele, pricirea și sabia, asupriri și foame, zdrobire și bătae.

12Asupra celor fărădelege s’au zidit acestea toate; și pentru ei s’au făcut potopul.

13Toate câte sunt din pământ, în pământ se întorc, și cele ce sunt din ape, în mare se întorc.

14Tot darul și strâmbătatea se va șterge; iar credința în veac va stà.

15Banii nedrepților, ca rîul vor secà și ca trăsnetul cel mare în ploaie va răsunà.

16Când va deschide el mâinile sale, se va veselì, așà cei ce calcă legea până în sfârșit vor pierì.

17Semințiile celor necredincioși nu vor înmulțì ramurile; ci ca rădăcinile cele necurate pre piatră vârtoasă vor fì.

18Preste toată apa și țărmurile rîului, mai ’nainte de toată buruiana se smulg.

19Harul ca Raiul întru binecuvântări; și milostenia în veac rămâne.

20Vieața celui destul lucrător se va îndulcì; și mai mult decât amândouă cel ce află comoară.

21Fiii și zidirea cetăței întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socotește muierea fără de prihană.

22Vinul și muzica veselesc inima, și mai mult decât amândouă iubirea înțelepciunei,

23Fluerul și harfa îndulcesc cântarea, și decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce.

24Dar și frumusețe poftească ochiul tău; iar mai mult decât amândouă, mai plăcută este pajiștea verde.

25Prietinul și soțul la vreme se întâmpină, și mai mult decât amândoi muierea cu bărbatul.

26Frații și ajutorul la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi, va izbăvì milostenia.

27Aurul și argintul întăresc piciorul; și mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.

28Banii și tăria înalță inima; și mai mult decât amândouă, frica Domnului.

29Temerii de Domnul nimic nu’i lipsește, și nu este pentruce căutà cu ea ajutor.

30Frica Domnului ca Raiul binecuvântărei, și mai mult decât toată mărirea l-a acoperit pre el.

31Fiule! Vieață cerșetoare să nu trăiești, mai bine să mori decât să ceri.

32Omul care caută la masa streină, vieața lui nu se socotește vieață.

33Pângărì-va sufletul său cu mâncări streine; iar omul știutor și învățat, se va ferì.

34În gura celui fără de rușine, dulce va fì cerșirea; iar în pântecele lui ca focul va arde.