Susana 1

1Erà un om lăcuind în Vavilon și numele lui Ioachim.

2Și a luat muiere al căreea nume îi erà Susana, fata lui Helchia, frumoasă foarte și cu frica lui Dumnezeu,

3Și părinții ei drepți fiind, au învățat pre fata lor după legea lui Moisì.

4Și erà Ioachim bogat foarte, și aveà el grădină aproape de casa sa.

5Și se adunau la el Iudeii, pentrucă erà el mai mărit decât toți.

6Și au fost rânduiți doi mai bătrâni din popor judecători în anul acela, de carii zisese Domnul, că a ieșit fărădelegea din Vavilon, din bătrânii judecători, cari se păreà că ocârmuesc poporul.

7Aceștia rămâneau la casa lui Ioachim, și veniau la ei toți cei ce voiau să aibă judecată.

8Și când se duceà poporul la amiazăzi, intrà Susana și umblà în grădina bărbatului său.

9Și o au văzut pre ea cei doi bătrâni în toate zilele intrând și umblând, și s’au aprins cu poftă asupra ei.

10Și și-au răzvrătit gândul lor, și și-au abătut ochii lor ca să nu caute spre cer, nici și-au adus aminte de judecățile cele drepte.

11Și erau amândoi înfierbântați pentru ea, și n’a spus unul altuia durerea sa, că le erà rușine a’și spune pofta sa, că vreà să se împreune cu ea.

12Și păzeau cu nevoință în toate zilele a o vedeà pre ea, și a zis unul către altul: să mergem acasă, că este vremea prânzului.

13Și ieșind s’a despărțit unul de altul, și întorcându-se au venit la acelaș loc, și întrebându-se unul pre altul pricina, mărturisiră pofta lor.

14Atunci amândoi împreună au hotărît vremea, când o vor puteà aflà pre ea singură.

15Și a fost păzind ei în zi bine întocmită, ea a intrat ca și ieri și alaltăieri cu două fete, și a poftit să se scalde în grădină, că erà cald foarte.

16Și nimeni nu erà acolo, afară de cei doi bătrâni ascunși, cari o păzeau pre ea.

17Și a zis fetelor: aduceți’mi mie untdelemn și săpun, și închideți porțile grădinii, ca să mă scald.

18Și făcură cum le-a zis, și închiseră ușile grădinii, și ieșiră pre ușile cele de laturi, ca să aducă cele ce le-a poruncit lor, și n’au văzut pre bătrânii aceia, că erau ascunși.

19Și a fost după ce au ieșit fetele, s’au sculat cei doi bătrâni și au alergat asupra ei, și au zis: iată ușile grădinei sunt închise și nimeni nu ne vede pre noi, și suntem aprinși cu poftă asupra ta.

20Pentru aceea voiește împreună cu noi, și te culcă cu noi; iar de nu, vom mărturisì asupra ta, că a fost cu tine un tânăr, și pentru aceea ai trimis fetele dela tine.

21Și a suspinat Susana, și a zis: strimt îmi este de toate părțile.

22Că de voiu face aceasta, moarte este mie; iar de nu voiu face, nu voiu scăpà din mâinile voastre.

23Mai bine este mie să nu fac și să caz în mâinile voastre, decât să păcătuesc înaintea Domnului.

24Și a strigat Susana cu glas mare, și au strigat și cei doi bătrâni asupra ei, și alergând unul a deschis ușile grădinei.

25Și dacă auziră cei din casă strigarea în grădină, săriră înlăuntru pre ușa cea din coastă, să vază ce s’a întâmplat ei.

26Și după ce au grăit bătrânii cuvintele lor, s’au rușinat slugile foarte, că niciodată nu s’a grăit cuvânt ca acesta de Susana.

27Și a fost a doua zi, după ce s’a adunat poporul la Ioachim bărbatul ei, au venit și cei doi bătrâni plini de cugetul cel fărădelege asupra Susanei, ca să o omoare pre ea.

28Și au zis înaintea poporului: trimiteți la Susana fata lui Helchia muierea lui Ioachim, și ei au trimis.

29Și a venit ea și părinții ei și fiii ei și toate rudeniile ei.

30Iar Susana erà gingașă foarte și frumoasă la chip.

31Iar acești fărădelege au poruncit să se descopere ea, că erà acoperită, ca să se sature de frumusețile ei.

32Și plângeau cei ce erau lângă ea, și toți cei ce o știau pre ea.

33Și sculându-se cei doi bătrâni în mijlocul poporului, puseră mâinile pre capul ei.

34Iar ea plângând, căutà la cer, că inima ei erà nădăjduind spre Domnul.

35Și au zis bătrânii: umblând noi în grădină singuri, a intrat ea cu două slujnice, și a închis ușà grădinii și a slobozit slujnicele.

36Și a venit la ea un tânăr, care fusese ascuns și s’a culcat cu ea.

37Și noi fiind în unghiul grădinii, văzând fărădelegea aceasta, am alergat asupră-le.

38Și văzându’i pre ei împreunându-se, pre acela nu l-am putut oprì că erà mai tare decât noi, și deschizând ușile a sărit afară.

39Și prinzând pre aceasta o am întrebat, cine erà tânărul acela, și n’a vrut să ne spuie.

40Aceasta mărturisim.

41Și i’a crezut pre ei adunarea, ca pre niște bătrâni ai poporului și judecători, și o au judecat pre ea spre moarte.

42Și strigând cu glas mare Susana, a zis: Dumnezeule cel veșnic, cunoscătorul celor ascunse, cela ce știi toate mai ’nainte de ce se fac, tu știi că minciuni au mărturisit aceștia asupra mea.

43Și iată mor, nefăcând nimic din cele ce au viclenit aceștia asupra mea.

44Și au auzit Dumnezeu glasul ei, și când o duceà pre ea să o piarză, au deșteptat Dumnezeu pre duhul cel sfânt într’un prunc tânăr, căruia îi erà numele Daniil.

45Și a strigat pruncul cu glas mare: curat sunt eu de sângele aceștia.

46Și s’a întors tot poporul către el, și a zis: ce este cuvântul acesta, care tu ai grăit?

47Iar el stând în mijlocul lor, a zis: au așà de nebuni sunt toți fiii lui Israil?

48Căci necercetând, nici adevărul cunoscând, ați osândit pre fata lui Israil.

49Întoarceți-vă la judecată, pentrucă minciuni au mărturisit aceștia asupra ei.

50Și s’a întors tot poporul cu grab și i-au zis lui bătrânii: vino de șezi în mijlocul nostru, și ne spune nouă, că ți-au dat Dumnezeu cinstea bătrânețelor.

51Și a zis către ei Daniil: despărțiți pre ei unul de către altul, și’i voiu întrebà pre ei.

52Și după ce s’au despărțit unul de altul, a chemat pre unul din ei, și a zis către el: învechitule în zile rele! Acum au venit păcatele tale, care le făceai mai ’nainte, judecând judecăți strâmbe, și pre cei nevinovați vinuind, și pre cei vinovați slobozind, de vreme ce Domnul zice: pre cel nevinovat și pre cel drept să nu’l omori.

53Acum dar de ai văzut pre această muiere cu acel tânăr, spune supt ce copac i-ai văzut pre ei împreunându-se între sine? Iar el a zis: supt Shin (mesteacăn).

54Zis-a Daniil: drept ai mințit asupra capului tău.

55Că acum îngerul lui Dumnezeu luând răspuns dela Dumnezeu, te va spintecà în două.

56Și puindu’l pre acela de osebi a poruncit să aducă pre celalt, și i-a zis lui: sămânța lui Hanaan și nu a lui Iuda, frumusețele te-au înșelat pre tine și pofta a răzvrătit inima ta.

57Așà făceați fetelor lui Israil, care temându-se, se împreunau cu voi; ci n’a suferit fata lui Iuda fărădelegea voastră.

58Acum dar spune’mi, supt ce copac i-ați prins pre ei împreunându-se între sine? Iar el a zis: supt Prin (salcâm).

59Și i-a zis Daniil lui: drept ai mințit și tu asupra capului tău.

60Că așteaptă îngerul lui Dumnezeu, având sabie, să te taie în două, ca să vă piarză de tot pre voi.

61Și a strigat toată adunarea cu glas mare și bine a cuvântat pre Dumnezeu, cel ce mântuește pre cei ce nădăjduesc întru el.

62Și s’a sculat asupra celor doi bătrâni, că i’a arătat pre ei Daniil din gura lor, că au mărturisit minciuni, și le-a făcut lor după legea lui Moisì, precum cu vicleșug au fost gândit să facă aproapelui său, și i-a omorît pre ei și a scăpat sângele cel nevinovat în ziua aceea.

63Iar Helchia și femeea lui au lăudat pre Dumnezeu pentru Susana fata lor, împreună cu Ioachim bărbatul ei și cu toate rudeniile ei, pentrucă nu s’a aflat întru ea lucru urît.

64Și Daniil s’a făcut mare înaintea poporului din ziua aceea și înainte.