Înțelepciunea lui Isus Sirah 21

1Fiule, păcătuit-ai? Să nu mai adaogi încă; și pentru cele mai dinainte ale tale te roagă.

2Ca de fața șarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va mușcà.

3Dinți de leu sunt dinții lui, cari omoară sufletele oamenilor.

4Ca sabia cea de amândouă părțile ascuțită, este toată fărădelegea; rana ei n’are vindecare.

5Batjocura și semeția vor pustiì avuția; așà și casa celui trufaș se va pustiì.

6Rugăciunea săracului din gură până la urechile lui, și judecata lui degrab va venì.

7Cel ce urăște mustrarea, urmează pre păcătos, și cel ce se teme de Domnul, se va întoarce din inimă.

8De departe este cunoscut cel cu limba tare, și cel înțelept știe când alunecă el.

9Cel ce își zidește casă cu bani streini, asemenea este celui ce își adună pietre de mormînt.

10Câlți adunați este adunarea celor fărădelege, și pierirea lor pară de foc.

11Calea păcătoșilor este netezită cu pietre, și la sfârșitul ei este groapa iadului.

12Cel ce păzește legea, își stăpânește cugetul său; și sfârșitul temerii de Domnul este înțelepciunea.

13Nu se va învățà cel ce nu este isteț; este isteție, care înmulțește amărăciunea.

14Știința celui înțelept se va înmulțì ca un potop, și sfatul lui ca un izvor de vieață.

15Inima nebunului ca un vas spart, și nici o știință nu va țineà.

16Cuvânt înțelept de va auzì cel știutor, lăudà’l-va pre el și preste el va adauge.

17Auzit-a cel răsfățat și nu i-a plăcut, și l-a lepădat înapoia sa.

18Vorba nebunului ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înțelept, se va aflà har.

19Gura înțeleptului se va căutà întru adunare, și cuvintele lui le va cugetà în inimă.

20Ca o casă stricată, așà este celui nebun înțelepciunea, și știința celui neînțelegător, cuvinte neispitite.

21Obezi în picioarele celor nebuni este învățătura și ca cătușile în mâna cea dreaptă.

22Nebunul când râde, își înalță glasul său; iar omul cuminte abeà încet va zâmbì.

23Ca podoaba cea de aur este învățătura la cel înțelept și ca brățarea în brațul drept.

24Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul cel ce are multă știință, se va rușinà de față.

25Nebunul pre ușe se uită în casă; iar omul cel învățat stă afară.

26Semn de om prost este a ascultà la ușe; iar cel înțelept se va îngreuià de astfel de necinste.

27Buzele limbuților într’acestea se vor îngreuià; iar cuvintele celor înțelepți se vor cumpănì.

28În gura nebunilor este inima lor; iar în inima înțelepților este gura lor.

29Când blestemă cel necredincios pre satana, însuș își blesteamă sufletul său.

30Pângărește sufletul său cel ce șoptește, și ori unde va lăcuì se va urî.