Înțelepciunea lui Isus Sirah 50

1Simon fiul lui Onie, preotul cel mare, care în vieața sa a sprijinit casa și în zilele sale a întărit Biserica.

2Și de el s’a întemeiat înălțimea a doua, tăriea cea înaltă a sfintei împrejur.

3În zilele lui s’a micșorat sprijinitorul apelor cel de aramă ca marea împrejur.

4Cel ce a păzit pre poporul său de cădere și a întărit cetatea spre încunjurare.

5Cât s’a mărit întru întoarcerea poporului, întru ieșirea acoperemântului casei.

6Ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei.

7Ca soarele strălucind preste Biserica celui prea Înalt și ca curcubeul luminând în norii mărirei.

8Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca crinii la curgerea apelor.

9Ca odrasla Livanului în zilele verii, ca focul și ca tămâea pre cățue.

10Ca vasul cel de aur bătut și împodobit cu tot felul de piatră scumpă.

11Ca maslinul ce odrăslește roade, și ca chiparosul ce se înalță în nori.

12Când a luat el haina mărirei și s’a îmbrăcat cu săvârșirea laudei.

13Când se suià el la altarul cel sfânt, slăveà îmbrăcămintea sfințeniei; iar când primeà părțile din mâinile preoților și el stând lângă grătarul cuptorului.

14Împrejurul lui cununa fraților, ca odrasla chiedrului în Livan, și l-a încunjurat pre el ca stâlpările de finic.

15Și toți fiii lui Aaron întru mărirea sa și aducerea Domnului în mâinile lor înaintea a toată adunarea lui Israil.

16Și slujind la altar să împodobească aducerea celui prea Înalt atotțiitorului.

17A întins la vas mâna sa, și a băut din sângele strugurului.

18Vărsat-a la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă celui Înalt Împăratului tuturor; atunci au strigat fiii lui Aaron, cu trâmbițe bătute au răsunat.

19Auzit au făcut glas mare întru pomenire înaintea celui prea Înalt.

20Atunci tot poporul împreună s’a grăbit și a căzut cu fața pre pământ, ca să se închine Domnului său atotțiitorului, Dumnezeului celui prea înalt.

21Și au lăudat cântăreții cu glasurile lor în casa cea mare, îndulcitu-s’a viersul și s’a rugat poporul Domnului celui prea Înalt cu rugăciune înaintea celui milostiv, până ce s’a săvârșit podoaba Domnului și slujba lui a sfârșit.

22Atunci pogorîndu-se, ridicat-a mâinile sale preste toată adunarea fiilor lui Israil ca să deà binecuvântare Domnului cu buzele sale și întru numele lui să se laude.

23Și a îndoit închinăciunea, ca să arate binecuvântare dela cel prea Înalt.

24Și acum binecuvântați pre Dumnezeu, toți, pre cel ce face mari pretutindenea.

25Cel ce înalță zilele noastre din mitras și face cu noi după mila sa.

26Să ne deà nouă veseliea inimii, și să fie pace în zilele noastre întru Israil până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credința milii sale și în zilele lui să ne izbăvească pre noi.

27Două neamuri a urît sufletul meu și al treilea nu este neam:

28Cei ce șed în muntele Samariei Filistenii și poporul cel nebun, care lăcuește în Sichima.

29Învățătura înțelegerei și a științei am scris în cartea aceasta eu Isus fiul lui Sirah Ierusalimneanul, care a vărsat ploaie de înțelepciune din inima sa.

30Fericit este cel ce va petrece întru acestea; și cel ce va pune acestea în inima sa, înțelept va fì.

31Că de va face acestea, la toate va puteà, că lumina Domnului este urma lui, și dă celor credincioși înțelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac, fie! fie!