Înțelepciunea lui Isus Sirah 13

1Cel ce se atinge de smoală, mânjì-se-va, și cel ce se însoțește cu cel trufaș, asemenea lui va fì.

2Povară mai grea decât poți, să nu ridici; așà și cu cel mai tare decât tine, și mai bogat nu te însoțì.

3Ce se împreună oala cu căldarea? Ea se va izbì și ea se va sparge.

4Bogatul a făcut strâmbătate, și el s’a mâniat.

5Celui sărac s’a făcut strâmbătate, și el se roagă de iertăciune.

6Până îi vei fì de folos, va lucrà cu tine; iar de te vei lipsì, te va părăsì.

7De ai va trăì cu tine, și te va deșertà, și nu’i va fì milă.

8De ești lui de lipsă, te va înșelà, și zâmbindu’ți a râde, îți va dà nădejde.

9Grăì-va ție bune, și va zice: ce’ți trebuie? Și te va rușinà pre tine cu bucatele sale de două sau de trei ori, până ce te va deșertà, și mai pre urmă va râde de tine.

10După aceea te va vedeà pre tine, și te va părăsì, și va clătì cu capul său asupra ta.

11Ià aminte să nu te înșeli și să nu te smerești întru veselia ta.

12Când te chiamă cel puternic, fă-te ca și cum te-ai ferì, și cu atâta mai mult te va chemà.

13Nu te vârî, ca să nu te scoți afară, nici stà departe, ca să nu fii uitat.

14Nu lungì vorba cu el, nici crede cuvintelor celor multe ale lui.

15Că, cu vorba cea multă te va ispitì, și ca și cum ar râde te va întrebà.

16Nemilostiv este cel ce nu’și ține cuvintele, și nu va scăpà de rău și de legături.

17Păzește-te și foarte bine îți ià seama, că, cu căderea ta umbli.

18Tot dobitocul iubește pre cel asemenea sieș, și tot omul pre aproapele său.

19Tot trupul se însoțește cu cel de felul său, și omul cu cel asemenea luiș se va însoțì.

20Au însoțì-se-va lupul cu mielul? Așà cel păcătos cu cel cuvios.

21Ce pace este leoaicii cu câinele? Și ce pace celui bogat cu cel sărac?

22Vânatul leilor sunt colunii în pustie; așà pășunea celor bogați, sunt săracii.

23Urît este trufașului smerenia; așà urît este bogatului săracul.

24Pre bogat când se clătește, îl reazimă prietenii; iar pre cel sărac când cade, îl scot afară prietenii.

25Bogatul când alunecă, mulți sunt cari îl sprijinesc, grăit-a ce nu se cădeà, și l-a îndreptat pre el.

26Cel smerit a greșit, și încă’l și ceartă pre el, grăit-a înțelepțește, și nu i s’a dat loc.

27Bogatul a vorbit, și toți au făcut, și cuvântul lui până la nori l-a înălțat.

28Săracul a grăit, și zic: cine este acesta? Și de se împiedică îl răstoarnă pre el.

29Bună este avuțiea la cel ce este fără de păcat, și rea este sărăciea în gura celui necredincios.

30Inima omului schimbă fața lui ori spre bune, ori spre rele.

31Fața veselă este semn, că inima întru cele bune petrece; iar aflarea pildelor este cugetare cu osteneală.