Înțelepciunea lui Isus Sirah 20

1Mai bine este a mustrà, decât a se mânià pe ascuns.

2Și cel ce se mărturisește, dela scădere se va oprì.

3Precum este pofta famenului a stricà fecioria fetei, așà este cel ce cu sila face judecată.

4Este, care tace și se află înțelept, și este, care se face urît pentru vorba cea multă,

5Și este, care tace pentrucă n’are ce să răspunză, și este care tace pentru că știe vremea.

6Omul înțelept va tăceà până la vreme, iar cel îngâmfat și nebun va trece preste vreme.

7Cel ce înmulțește cuvintele, urî-se-va, și cel ce’și ià luiș putere, se va urî.

8Este spor omului întru cele rele, și este aflare spre scădere.

9Este dare care nu’ți va folosì, și este dare, a căreea îndoită este răsplătirea.

10Este micșorare pentru mărire, și este care din smerenie și-a ridicat capul.

11Este care cumpără multe cu puțin, și este care plătește cu șapte părți mai mult.

12Cel înțelept în cuvinte, iubit se va face pre sine, iar darurile celor nebuni se vor lepădà.

13Darul celui fără de minte nu’ți va folosì ție; că ochii lui în loc de unul, sunt mulți.

14Puține va dà și multe va imputà, și va deschide gura sa ca un pristav.

15Astăzi va dà împrumut, și mâine va cere înapoi. Urît om este unul ca acesta.

16Nebunul va zice: nu este mie prietin, și nu este har întru bunătățile mele.

17Cei ce mănâncă pâinea mea, sunt răi cu limba.

18De câte ori și câți îl vor batjocorì pre el?

19Mai bună este căderea pre pământ, decât căderea limbei; așà căderea celor răi degrab va venì.

20Omul nemulțămitor este poveste fără de vreme, pururea va fì în gura celor neînvățați.

21Din gura nebunului se va gonì pilda, că nu o va zice în vremea ei.

22Este care de nevoie se oprește a păcătuì, și întru odihna sa nu se va umilì.

23Este care’și pierde sufletul său pentru rușine, și de către fața cea fără de minte îl va pierde pre el.

24Este care pentru rușine făgăduește har prietenului, și’l câștigă pre el vrăjmaș în zadar.

25Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvățați pururea va fì.

26Mai bun este furul, decât cel ce pururea minte; iar amândoi pierzarea vor moștenì.

27Năravul omului mincinos este ocară, și rușinea lui este cu el pururea.

28Cel înțelept la cuvânt se va înălțà pre sine, și omul înțelept va plăceà celor mari.

29Cel ce lucrează pământul, înălțà-va stogul său, și cel ce place celor mari, curățise-va de nedreptate.

30Ospețele și darurile orbesc ochii înțelepților, și ca zăbala în gură abat mustrările.

31Înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă?

32Mai bun este omul, care își ascunde nebunia sa, decât omul, care își ascunde înțelepciunea sa.